ZEUL MÂNIEI #3

22

CECILY

Două săptămâni trec încețoșat.

O neclaritate nebună, răsucită, cu care nu pot ține pasul.

În momentul în care încep să mă adaptez, Jeremy îmi trage covorul de sub picioare și ne întoarcem la punctul unu.

În fiecare seară, trebuie să apar la cabană. Dacă nu o fac, umbra lui va apărea oriunde aș fi. Fie că sunt la adăpost, la bibliotecă sau cu prietenii.

Oriunde.

A devenit un urmăritor experimentat care este peste tot. Nu are nevoie să spună nimic pentru a-și dovedi existența – acțiunile sale vorbesc mai tare decât cuvintele.

Nu există nimic mai înfricoșător sau mai amenințător decât simpla lui prezență pe care o folosește cu desăvârșire pentru a intimida oamenii, inclusiv pe mine.

Gândul că acționează pe baza amenințărilor sale și că le spune tuturor ceea ce îmi place să fac în întuneric mă terorizează mai mult decât îmi place să recunosc.

Așa că în fiecare seară, după ce fetele adorm, mă strecor din apartament ca o hoață și mă duc cu mașina spre locul gotic din mijlocul nimicurilor.

Acolo sunt acoperită de noapte. Nimeni nu vede când mă duc să iau parte la tendințele mele depravate și nimeni nu aude când țip în timp ce mi-o trage în uitare.

Pentru că o face, și adesea, uneori de câteva ori în aceeași noapte.

Mă urmărește fie în casă, fie în toată proprietatea. Cu cât alerg mai tare și mă lupt cu el, cu atât devine mai animal, ca o ființă primordială care își revendică pretenția.

Cu cât țip mai tare, cu atât el merge mai adânc, expunând și provocând cele mai întunecate părți ale mele.

Mă face și pe mine să-l rog uneori și întotdeauna îmi spune să-i țip numele când mă ia, făcându-mi lumea în bucăți și smulgând-o.

Jeremy este un diavol sălbatic și un sociopat fără scuze. Știu pentru că am fost în preajma lui suficient de mult încât să-i pun o etichetă adecvată.

Deși ar putea fi un psihopat, având în vedere lipsa lui de acțiuni impulsive. Pare mereu în control, comandantul ființei sale și un planificator. Dar îi pasă cumva de cei mai apropiați lui, și anume de Annika, și de gașca lui de păgâni.

Și părinții lui, după ce ne spune sora lui.

Dar nu sunt sigură dacă aceasta este grija autentică sau simțul responsabilității care a fost implementat în el încă de când era tânăr. Oricum, lui Jeremy îi lipsește umanitatea și empatia.

Nu are nicio reținere in a distruge pe oricine ii sta in cale si cu siguranta nu simte nicio remușcare pentru actiunile sale. În mintea lui, el crede că cursul evenimentelor care au avut loc trebuie să se întâmple într-un anumit fel și nu există nicio forță a naturii care să-l convingă de contrariul.

Din cauza valorilor, opiniilor și acțiunilor sale inflexibile, este greu să ai un cuvânt de spus cu el.

Este și mai greu să-l faci să vadă rațiunea — nu atunci când crede că calea lui este cea mai logică alegere.

E mai imposibil să-l faci să mă lase să plec.

La început, am crezut că fixarea lui față de mine era o fază care se va stinge cu timpul. O obsesie care în cele din urmă avea să-și curețe drumul din sistemul său.

La urma urmei, fie că este sociopat sau psihopat, Jeremy are scoruri bune în spectrul antisocial, iar tipul său are un simț inconstant al relațiilor și o perioadă de atenție și mai scurtă.