ZEUL MÂNIEI #3

32

JEREMY

Aveam toată intenția să o las pe Cecily să plece.

Da, i-am spus lui Ilya să continue să-și țină ochii pe ea, în caz că vreun nenorocit credea că este o idee bună să o deranjeze.

Și da, poate că am preluat sarcina lui de cele mai multe ori și am făcut o treabă minunată în a-mi acoperi urmele, așa că ea nu și-a dat seama că practic îi respir pe gât.

Dar adevărul rămâne, am crezut că aș putea să o las să plece. Nu permanent. Temporar.

Până când demonii au dispărut și am fost mai stăpân pe mine în jurul ei. M-am gândit că dacă aș păstra distanța, n-aș atinge-o și nu aș fi atât de prins de păsărica și corpul ei și de fața ei când doarme, aș avea mai mult echilibru.

Aș fi din nou în control.

Fiecare dintre acele gânduri s-a împrăștiat în aer în momentul în care Mia mi-a trimis un mesaj despre descoperirile ei.

Plănuiam cu atenție cum să o fac pe Cecily să-mi spună unde este sora mea, dar când am auzit că Landon era în imagine, mi-am pierdut toată gândirea strategică.

Când l-am văzut apucându-i obrazul, același obraz care ar trebui să-mi aparțină numai mie, și coborând capul pentru a o săruta, intenția răutăcioasă m-a prins. Am avut acest impuls de a-i tăia gâtul și de a face baie în sângele lui chiar în fața ei, ca să-i amintesc că niciun alt nenorocit nu are voie să o atingă.

Se pare că i-am dat prea mult spațiu și începe să-și bage idei în cap. Acum, este misiunea mea să-i șterg acele idei.

Mă opresc în fața cabanei și Cecily coboară în grabă de pe motocicletă. A încercat să lupte la început, dar de îndată ce am turat motorul și am mers pe drum, s-a ținut de mine de parcă viața ei ar depinde de asta.

Și chiar așa a fost.

Poate că am condus mai repede decât de obicei. Unu, este imperativ să ajungi aici cât mai curând posibil. În al doilea rând, aveam nevoie de mai multă căldură care iradia corpul ei când era lipită de mine.

A trecut mult timp de când am atins-o ultima oară, am avut moliciunea ei modelată în jurul meu și am simțit mirosul de nuferi de pe piele.

Am fost un nenorocit morocănos, inabordabil în ultima lună și chiar și eu îmi dădeam seama că motivul se datorează în întregime absenței ei din viața mea.

Deși o urmăresc, așa cum îi place să o numească, asta nu este suficient.

Nimic nu este suficient când vine vorba de Cecily Knight.

Își studiază împrejurimile, peluzele întinse și noaptea întunecată ca și cum ar fi prima dată când e aici.

Pielea ei a devenit palidă și buzele sunt ușor întredeschise, accentuând lacrima subtilă din cea superioară.

Ea își încrucișează brațele, împingându-și inconștient sânii rotunzi plini de viață. Și este o reamintire crudă că nu am apucat, supt sau marcat acele sâni de foarte mult timp.

La fel ca viața mea, acest loc a fost gol fără ea. Atat de mult incat am scazut doar de doua ori. Amintirea ei între zidurile cabanei și pe toată proprietatea m-a bântuit.

După ce Cecily își inspectează cu atenție împrejurimile, ochii ei îi întâlnesc pe ai mei. Sub cerul nopții, sunt întunecate, dar strălucitoare. Deși par să fie plini de viață, adevărul este că, la fel ca și proprietarul lor, luptă să rămână pe linia de plutire. „De ce suntem aici?"