ZEUL MÂNIEI #3

23

JEREMY

Ce naiba fac?

Nimic din toate acestea nu va fi planificat și nu pot găsi un nume pentru orice ar fi „acest lucru".

Este la fel de confuz ca fata care provoacă toată schimbarea nenorocită. Urăsc schimbarea, mai ales când nu am anticipat-o. Nu este nimic mai iritant decât să fii într-o situație pe care nu o pot prevedea.

Credeam că o cunosc pe Cecily Knight, că i-am găsit nasturii și i-am identificat tot ceea ce o face să treacă.

Dar, din nou, urmărirea sau parcurgerea lucrurilor ei ar fi putut fi cea mai ușoară parte a înțelegerii fetei care acum doarme învăluită în jurul meu.

Această scenă s-a întâmplat după ce ea a anunțat că va rămâne peste noapte.

Nu ar trebui să vrea să stea noaptea. Mă așteptam din plin să fugă după ce m-a văzut lovind-ul pe prințul ei. Aveam toată intenția să o vânez, dacă așa ar fi cazul, dar totuși, faptul că nu numai că nu a fugit, ci și că a venit aici devreme a adus o schimbare nedorită.

Când i-am simțit prezența în spatele meu, am fost cuprins de o emoție puternică care a fost inedită pentru mine. Pentru că în loc să alăpteze rănile nenorocitului, a venit la mine.

Ea m-a ales pe mine.

Sau a făcut-o?

Acesta ar putea fi un joc pe care l-a pus la cale cu nenorocitul ăla.

Nu m-am înrădăcinat pentru Lan.

Acestea au fost cuvintele ei de mai devreme, stropite și picurând cu o onestitate de neegalat.

Eliberez o respirație lungă și, de parcă simțind suferința mea, Cecily își îngroapă fața mai mult în pieptul meu, mormăind ceva de neinteligibil.

Degetele mele alunecă în părul ei argintiu, netezindu-l, iar ea se strânge lângă mine, mâna ei mică abia atingându-mi umărul. Picioarele ei s-au ascuns în poala mea și trupul ei minuscul s-a lipit de al meu.

Orice altă persoană ar fi căzut în acest moment pașnic, ar fi luat-o așa cum este și s-ar fi gândit la orice altceva după aceea.

Nu pot.

Natura mea pragmatică o interzice și nu pot șterge tot ce știu până acum.

Cum ar fi faptul că i-a plăcut Landon de ani de zile sau că i-a spus numele după sex. A fost o singură dată, dar contează. Pentru că de fiecare dată după ce terminăm, aștept ca ea să rostească numele nenorocitului.

Și de fiecare dată, rezist nevoii de a-mi trânti mâna peste gura ei, ca să nu o facă.

Chiar și acum, aștept ca ea să șoptească cuvântul și să-și sape propriul mormânt.

De ce naiba ar avea suficientă încredere în mine ca să rămână și chiar să doarmă în poală?

Aș putea să o arunc în lac și să o privesc cum intră în panică și se sufocă în apă. Poate ar trebui să fac asta, până la urmă, pentru a stinge aceste sentimente haotice.

Ceva mă oprește, totuși.

Oricât de mult aș vrea să o pedepsesc, să șterg numele acelui nenorocit din vocabularul ei, de fapt nu vreau să o rănesc.

În adâncul sufletului, Cecily a devenit parte din ceea ce sunt eu. Nu pot fi cauza durerii ei.

Cel puțin, nu în afara sexului.

Oftez, o adun in brate in stil mireasa si merg cu pasi mari in directia casei.

Capul ei cade pe umărul meu și geme încet, sunetul trimițând un semnal direct penisului meu.