ZEUL MÂNIEI #3

40

ADRIAN (TATĂL LUI JEREMY)

Îmi dau seama că ceva nu este în regulă în momentul în care aterizez la aeroport.

Oamenii spun adesea că nu există un al șaselea simț și că a avea capacitatea de a prezice pericolul este un simplu mit inventat de credincioșii superstițioși, cu spiritul rău.

Cu toate acestea, al șaselea simț este cel care m-a alertat că ceva nu este în regulă și mi-a permis să iau contramăsuri. Asta și strângerea mea strânsă asupra informațiilor critice și a punctelor dureroase și slabe ale inamicului.

Nu există o apărare perfectă. Nici măcar case asemănătoare forțelor, securitate criptată sau armate de paznici. Singura modalitate de a elimina pericolele și de a-i proteja pe cei care contează este să aduni cât mai multe informații despre oamenii potriviți.

Oamenii care nu ar îndrăzni să mă încrucișeze. Pentru că le este frică că au în rândurile lor un spion care le va tăia gâtul înainte de a putea ajunge la mine.

Așa am reușit să îmi protejez familia în mod eficient timp de decenii. Am pierdut socoteala de câte ori am descoperit un complot cu mult înainte de execuția lui și i-am pus capăt rapid înainte să se întâmple.

Nimeni în afară de gardienii mei seniori nu știe despre aceste încercări. Cu siguranță nu soția mea. Oricât de mult este integrată în stilul meu de viață, nu vreau să o fac să-și facă griji din cauza dăunătorilor de care am îngrijit deja.

Și pentru că informația este esențială, mi-am învățat copiii de mici să obțină cât mai multe informații, nu numai despre dușmanii lor, ci și despre prietenii, anturajul și gardienii lor.

Practic, oricine își intersectează calea.

Dacă cunosc oamenii cu care au de-a face, vor putea evita orice intenție rău intenționată și chiar vor distruge conflictul înainte de a apărea.

Acest talent îi vine firesc fiului meu. Este pe deplin conștient de tot ce se află în jur și face eforturi suplimentare pentru a implementa acest principiu în viața de zi cu zi.

Annika ar fi fost adăpostită, dar poate obține și orice informație pe care își propune să le obțină prin abilitățile sale de oameni. Așa a reușit să supraviețuiască în lumea noastră în tot acest timp.

Am încredere în abilitățile de supraviețuire ale copiilor mei, chiar și atunci când nu sunt prin preajmă. Mi-aș dori încă să depind de mine pentru protecție, dar știam că va exista o zi în care își vor lua propriile căi în viață.

În ciuda acestei încrederi, pot simți că ceva a mers prost în timpul cât am fost pe drumul meu aici din State.

Împărtășesc o privire cu gardianul meu senior, Kolya, și el dă din cap, probabil având același sentiment ca și mine.

„Domnule."

Mă opresc la intrarea conacului în care stă fiul meu. Un bărbat mai tânăr, probabil cu câțiva ani mai tânăr decât Jeremy, ne întâmpină la ușă. Are o constituție musculară, păr blond deschis, ochi albaștri mici și trăsături unghiulare.

Nu este unul dintre paznicii pe care i-am trimis împreună cu Jeremy când a venit pentru prima dată pe această insulă sumbră care împărtășește vremea iritante a Angliei și manierele blânde ale englezilor.

Nu e nevoie de întrebări, pentru că știu exact cine este. Eu și Kolya l-am urmărit de când Jeremy m-a informat despre existența lui.

„Ilya Levitsky", îi rostesc numele cu un ton la vocea mea calmă.