Ultimul dans.

20.Umbrele alegerilor

Grupul pășea cu pași mărunți prin ușile care se deschiseseră în fața lor. Fiecare dintre ei simțea o povară în aer, ca și cum întunericul din jur ar fi încercat să le absoarbă voința. Atmosfera era grea, fiecare pas resunând ca un ecou care se răsfrângea în adâncurile minții lor.

Ana își privea în jur, dar nu vedea decât umbre și lumini palide care se mișcau pe pereți. Un labirint nu doar fizic, ci și psihologic, unde adevărul era o arătare mută, greu de atins. „Cum putem înfrunta ce nu știm?” gândi, simțind că răspunsurile lor se pierd în vălul incertitudinii.

„Oricum am alege, nu mai putem da înapoi,” spuse Gabriel, vocea lui răsunând în tăcerea adâncă a locului. „Fiecare pas pe care îl facem ne adâncește în această poveste, în acest joc. Dar nu mai suntem pioni. Suntem jucători.”

Victor, care rămăsese în urmă, se opri din mers. „Aș vrea să cred că putem scăpa de toate acestea. Dar nu putem. Aceste uși, aceste întrebări… totul e prea perfect. Nu simți că suntem doar niște marionete?”

Emil ridică din umeri, cu o expresie îngrijorată pe față. „Marionete sau nu, dacă vrem să ieșim din locul ăsta, trebuie să găsim o cale. Poate că Adrian ne manipulează, dar trebuie să fim mai buni decât el.”

„Nu e vorba de a fi mai buni,” interveni Isabelle, cu o voce calmă, dar hotărâtă. „E vorba de a înfrunta propriile noastre umbre. Ceea ce ne definește sunt alegerile, nu ceea ce ni se dă.”

În fața lor se deschise o sală largă, un cerc imens de oglinzi. Fiecare dintre oglinzi reflecta nu doar trupurile lor, ci și o versiune distorsionată a fiecăruia – o fărâmă dintr-o realitate paralelă, o reflecție a ceea ce ar fi putut fi sau ce ar fi trebuit să fie.

„Aici nu e niciun loc de ascuns,” șopti Ana, privindu-și reflexia, dar nu reușind să o recunoască. O față străină și totuși familiară o privea înapoi, cu ochii goi și pierduți.

„Adrian ne-a adus aici,” murmură Emil, înghițind în sec. „Știe ce suntem dispuși să sacrificăm pentru a ieși. Ne-a pus în fața a ceea ce nu vrem să vedem.”

„Nu putem scăpa de ceea ce suntem,” spuse Gabriel, apropiindu-se de o oglindă care îi reflecta imaginea înconjurată de lanțuri. „Dar putem înfrunta acest adevăr.”

„Da,” răspunse Isabelle, privindu-se în propria reflecție. „Trebuie să înfruntăm propriile noastre temeri și greșeli. Așa putem merge mai departe.”

Dar, pe măsură ce se mișcau prin încăpere, fiecare dintre ei simțea cum încăperile se schimbau. Pereții, oglinzile, chiar și lumina păreau să se miște în moduri subtile, provocându-le senzația de a fi observați de undeva, dintr-o parte ascunsă.

„Ce se întâmplă?” întrebă Victor, cu o panică crescută în glas.

„Suntem observați,” răspunse Gabriel. „Dar asta nu contează. Trebuie să găsim cheia.”

„Cheia?” întreba Ana, dar un fior de neliniște îi străbătea spatele.

„Într-o oglindă,” spuse Emil, un tremur în voce. „Într-o oglindă se află cheia. Asta e ceea ce ne-a spus Adrian, nu-i așa?”

Ana dădu din cap, dar simțea cum inima îi bătea mai tare. „Nu putem fi siguri de nimic. Totul este un test. Dar trebuie să alegem cum să îl trecem.”

„Alegeți!” răsună o voce din întuneric. Era vocea lui Adrian, dar nu venea de nicăieri, părea să fie în aer, în fiecare reflexie, în fiecare unghi al camerei. „Alegeți cum doriți să vă definiți. Acesta este adevărul.”

„Nu va fi ușor,” șopti Isabelle, privind oglinda din fața ei. „Dar este alegerea noastră. Nu vom lăsa ca reflexiile să ne controleze.”

În momentul în care fiecare dintre ei s-a apropiat de o oglindă, ceva se schimbă. O lumină orbitoare îi învăluie și, pentru o fracțiune de secundă, toți simțiră că erau una cu locul, cu timpul, cu esența acelei provocări.

Însă, când lumina se stinsese, în fața lor apăru un drum nou, îngust și adânc, cu un sfârșit imposibil de văzut. Fără să mai privească în urmă, își făcură curaj și pășiră înainte, fiecare cu propriile sale răspunsuri, fiecare cu propriile frici în spate.

Dar în adâncurile lor, toți știau un lucru: alegerea pe care o făcuseră îi va urmări pe tot parcursul drumului lor. Fiecare decizie, fiecare pas făcut acum, îi va defini pe viitor.