sixteen

300 50 12
                                    

LENA

De jumătate de ora ma învârt in cerc. De fapt, estimez ca este jumătate de ora din moment ce Hanna se juca pe telefonul meu.

Ma uit la ea si pufnesc nervoasa punându-mi mainile in Șold. Eu ma străduiam sa găsesc o soluție sa ne întoarcem inapoi in tabăra si ea stătea pe telefon. Isi ridica privirea spre mine si începe sa rada, apoi zâmbetul ii dispare de pe buze apărând un rânjet atotștiutor care ma scotea din sărite.

"Sti măcar in ce direcție e tabăra. Nord, Sud, Est, Vest, dracu sa te ia?" Spune ea pe un ton batjocoritor si pune telefonul jos pe iarba.

Oftez flustrata si ma arunc jos pe iarba. La propriu. Imi dau drumul si aterizez jos apoi câteva secunde mai târziu ma zvârcolesc de durere pe pământul rece. Pentru ca exact așa cum imi e norocul cad pe o piatra care probabil ca o sa lase un semn urat. La naiba. Aparent, azi nu-mi merge nimic bine.

Hanna râdea cu gura pana la urechi Ținându-se de burta cu ambele mâini si puteam vedea in colțul ochilor ei cum se formează mici lacrimi. Ma uit urat la ea si încet, încet se calmează si pot sa vorbesc cu ea. "Esti-bine?" Ma intreaba între doua chicoteli.

Ma încrunt in direcția ei mormăind un "mda" cu jumătate de gura si-mi masez spatele cu mana strângă in timp ce ma uitam la cer printre ramurile acoperite de frunze ale copacilor.

Lumina care pătrundea printre coroana deasa era verde, nu galbena așa cum ar fi fost normal. Era fascinant. Am putut vedea undeva sus într-un copac o veverița roșcata ce fugea cu o Ghinda in gura si apoi a dispărut in spatele cortinei de frunze.

Imi aduce aminte de o întâmplare de cand eram mai mică care ma face sa zâmbesc si sa plâng intr-o oarecare măsura. Oftez si ma întorc pe-o parte spre Hanna.

Un alt lucru ciudat cu care nu eram obișnuita era clima de-a-ndoaselea din Australia. La ei iarna e cald si vara e frig. Așa ca ma surprindea intr-o oarecare măsura sa văd ca frunzele continuau sa fie verzi in ciuda faptului ca era toamna.

"Si ce plănuiești sa facem?" O întreb intr-un final cand durerea se mai diminuează si ma satur de admirat natura.

Isi ridica privirea de pe inelul din păpădii pe care il făcuse si strâmba din nas in direcția mea.

"Cu toate cunoștințele mele de cand aveam 12 ani si mergeam la cercetași cea mai înțeleapta alegere ar fi sa așteptam pana se inserează apoi sa ne ghidam dupa stele inapoi la tabăra."

Acum e rândul meu sa strâmb din nas.

"Cred ca băieții deja isi fac griji." Spun si mintea imi fuge involuntar la Calum.

"Crezi ca ne-au observat lipsa?" Intreaba Hanna cu putina speranța in glas deznădejdea fiind evidentă.

"Nu stiu, poate." Ma ridic in fund. "Ma înveți si pe mine sa fac unul?" Întreb si arat spre inelul din mana ei.

Imi zâmbește larg si bate cu palma locul liber de lângă ea.

CALUM

Atunci când m-am trezit dimineața. Sau cand am fost trezit. Nu am bănuit ca o sa-mi petrec jumătate din zi căutând doua fete prin pădure. Si daca totusi exista cineva care a mai trestat treaba asta pe pielea lui poate sa ma contacteze, va rog? PENTRU CA NU STIU UNDE S-AU ASCUNS DEȘTEPTELE ALEA DOUA DAR IMI ESTE IMPSIBIL SA LE GASESC.

Deja încep sa cred ca e doar un joc prostesc de-al lor arunci cand Michael se întoarce in tabăra cu o fata debusolata si îngrijorată. Isi scarpia ceafa atunci cand ajunge in dreptul meu si simt tensiunea cum creste între noi.

Încerc sa o alung concentrându-ma pe faptul ca avem un scop comun si trebuie sa lăsam cearta de-o parte acum. Mai ales atunci cand persoana de care aparent suntem amandoi interesați poate fi in pericol.

Însă Michael are alte planuri:

"Iti mai place Lena?" Intreaba si se asaza pe o piatra mare. Destul de mare cat sa imi facă loc si mie dar nu o face, plus ca nu vreau sa stau jos lângă el dupa ce a deschis subiectul asta.

E un subiect delicat. Tipa mintea la mine.

"Nu, nu prea. De ce?" Mint si încerc sa-mi ascund iritarea.

"Voiam sa o scot pe Lena in oraș. Ma rog, dupa ce isi face apariția. Esti okay cu asta?"

Gestul lui m-a șocat si totodata m-a facut sa simt cum prietenia dintre noi se adâncește. Faptul ca ma intreaba daca sunt okay ca vrea sa iasă in oraș cu fata pe care o place nu ii sta in caracter roșcatului. El de obicei ia si gata. Însă din moment ce Lena nu se arata prea interesată in privința mea o sa ii las cale liberă lui Michael pana la proba contrara.

"Super." Zic fara vlaga.

"Sigur esti okay?" Încerca Michael sa isi asigure pielea.

"De câte ori sa-ti zic ca nu-mi pasa!? Faci ce vrei!" Ma răstesc eu la el iar Mikey doar aproba din cap încercând sa-si ascundă un zâmbet.

Luke ni se alătura peste alte 10 minte de căutări si cand ne uitam la ceas vedem ca este prânzul. Deja încep sa-mi fac griji.

Palmele imi transpira involuntar si oricât le-as șterge de pantaloni parca de fiecare data se umezesc si mai rau.

Luke propune sa mai stam putin si sa încercam sa ne gândim pe unde nu am căutat sau daca e nevoie sa mergem mai adânc in pădure iar eu si Michael aprobam imediat.

Ne așezăm in jurul focului acum stins probabil de Ashton care plecase naiba știe unde si eu încep sa ma joc cu un creion între degete. Fara sa-nu dau seama încep sa scriu niște versuri pe foaia pe care mi-a dat-o Lena in acea dimineața.

"Cred ca ar trebui sa începem sa căutam din nou." Propun neliniștit. "Unde sunteți, fetelor?" Șoptesc in timp ce ma ridic in picioare si ma afund in pădure cu băieții pe urmele mele.

N/A: bau

Mai frecventează cineva cartea asta?

Sunt foarte revoltata in acest Moment.

AM ȘANSA SA MERG LA LICEU SI LA FACULTATE IN ANGLIA SI MAMA NU VREA SA MA LASE!!!!

Si eu te iub mama :|

Fuck this shit im out

~andreea

Flaws » Calum Hood [ discontinued ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum