Flaws » Calum Hood [ discontinued ]

thirty two

CALUM

Imedait ce Lena a rupt sarutul si-a lasat capul in jos. Mainile ei imi parasesc gatul si fiorii electrici pe care i-am simtit in tot corpul atunci cand buzele noastre s-au unit a disparut subit. Ma asteptam sa zambeasca sau sa roseasca sau orice altceva, insa ea parea trista. Incepeam sa ma indoiesc de intuitia mea. Poate ca nu ma placea la urma urmelor. Imi duc mana la ceafa, nestiind ce ar trebui sa zic si imi dreg vocea incercand sa obtin o reactie de la ea. Orice fel de reactie.

"Calum." Sopteste ea usor astfel incat trebuie sa ma aplec spre ea ca sa inteleg ce spune. "Ce e asta?" Spune si gesticuleaza intre noi. "Ce suntem noi?" Intrebarea ei imi confirma teama din vocea ei si parca tot avantul pe care l-a avut mai devreme a disparut.

"Orice vrei tu sa fim." Ii zic nesigur de ce sa spun. Ea se uita ciudat la mine. Ii citesc indoiala in privire. Ii apuc barbia cu degetele si o fac sa se uite in ochii mei. Sunt pierduti si ingandurati. "Imi placi, Lena. Mult." Ii marturisesc si ea schiteaza in zambet. Am asteptat atat de mult timp sa-i spun asta iar reactia ei nu e deloc asa cum mi-o imaginam. La naiba. Nu o placeam. Eram indragostit nebuneste de ea. Dar saraca fata doar ce a iesit din coma. Nu voiam sa o sperii cu cuvinte mari, mai ales cand probabil nici ea nu stie ce simte.

Am incercat sa o inlocuiesc insa pur si simplu nu am cum. Mereu ma intorc la ea.

Tacerea ei ma scoate din minti si simt cum mai am putin si innebunesc.

"Spune ceva. La naiba. Nu trebuie sa spui ca simti la fel. Probabil esti confuza. Doar...spune ceva." Vocea imi piere la sfarsit si simt cum lacrimile ameninta sa cada. Sunt atat de vulnerabil cand sunt in preajma ei. Pur si simplu nu pot sa controlez toata multitudinea de sentimente pe care le am pentru fata asta.

Lena se uita lung la mine si cumva bratele ei imi gasesc talia si ma strang tare. Imi incalcesc degetele in parul ei si o trag mai aproape de mine. Parul ei miroase atat de frumos. E imbatator. Pare atat de mica in bratele mele desi nu este deloc scunda.

"Cred ca si eu... te plac." Reuseste sa zica si isi ridica timida privirea. "Insa am nevoie de timp. Trebuie sa ma adaptez iar la toate astea." Isi muta mainile pe fata mea si imi tine obrajii in palme. "Trebuie sa ma obisnuiesc ca esti real." Sopteste ea si la inceput nu inteleg la ce se refera. Apoi realizez si o imbratisez strans. Imi afunda capul in tricoul meu si inspira zgomotos.

"Daca vrei sa vorbesti despre stii tu ce... sunt aici." Ii zic usor insa ea clatina puternic din cap. Nici nu speram sa-mi zica. Probabil ca e o experienta destul de marcanta.

Stam asa ceva timp pe alee, imbratisandu-ne, fara sa zicem nimic. Intr-un final Lena ma prinde de mana si ma trage in casa unde mama ei pregatea cina si restul gastii priveau un film. Ea se scuza si se retrage sus ca sa se schimbe, iar pe mine ma expediaza pe canapea langa Luke si Hanna care se imbratisau si susoteau ca doi porumbei indragostiti ce sunt. Nu pot sa nu ma intreb daca eu si Lena vom fi vreodata asa ca ei.

Relatia Hannei si a lui Luke era una foarte echilibrata. Nu se certau aproape niciodata, iar cand o faceau se impacau peste 10 minute. Cateodata erau gretos de afectivi unul cu celalalt insa nu-i pot invinui. Daca as fi avut si eu ocazia sa imi petrec timpul cu Lena asa acum o fac ei probail ca m-as conporta exact la fel.

Telefonul imi vibreaza in buzunar si-mi distrage atentia de la film si de la gandurile mele. Il scot si vad ca am primit un mesaj de la Cynthia.

Hanna imi da un cot si ma priveste cu o expresie grava. "V-am vazut afara. I-ai zis de micuta ta prietena?" Clatin din cao in semn ca nu iar privirea ei devine rece. "Ei bine. Hotaraste-te ce vrei, Calum. Nu le amagi pe amandoua." Ma avertizeaza ea.

Pentru o secunda o privesc confuz. Cynthia nu era decat prietena mea. O prietena cu care puteam sa vorbesc si careia puteam sa-i pun intrebari legate de Lena si de ce ar trebui sa fac in continuare. Da, am incercat sa ies cu ea de cateva ori insa am vazut ca nu merge si am cazut amandoi de acord sa ramanem prieteni. Lena nu avea de ce sa-si faca probleme si nici Hanna.

De fapt. Aveam nevoie de un sfat chiar acum. Ii raspund repede la mesaj Cynthiei si ma ridic in picioare si ies din sufragerie. Afara aerul rece imi bicuie pielea si caut nerabdator pachetul cu tigari in buzunar. Imi pun una intre buze si o aprind, tragand un fum din ea. Expir un nor gros si alb si ma asez pe balansoarul de pe veranda. Decid sa o sun pe Cynthia atunci cand vad ca nu-mi raspunde la mesaj si imi pun telefonul la ureche.

"Da." Raspude dupa al cincilea apel.

"Pe ce planeta ti-ai uitat telefonul?" O intreb, ridicand o spranceana chiar daca nu ma poate vedea.

"Faceam dus." Raspunde nonsalanta so mi-o imaginez rezemandu-se de dulap.

"Am nevoie de un sfat." Marturisesc.

"Normal." Ofteaza ea. "Care este problema de data asta?"

"Eu. Am. Se poate sa-i fi spus ca o plac iar ea mi-a zis ca are nevoie de timp." Spun foarte repede insa stiu ca Cynthia deja s-a obisnuit cu felul meu nervos de a vorbi cand vine vorba de Lena.

"Incearca un te iubesc? Nu stiu ce sa zic, Calum. Fata a fost in coma. Poate ca are nevoie de putin spatiu, totusi." Spune si mi-o imaginez incruntandu-se ganditoare.

"Si cum ar trebui sa-i zic? Te iubesc, Lena. Sau... te iubesc? Cynthia?" Spun in doua tonuri diferite. Aud ceva sparnagu-se langa mine si imi scap tigara din mana. Lena statea in fata usii cu o privire indescifrabila pe chip si un bol spart cu popcorn la picioare.

Ma ridic in picioare sa o ajut sa stranga mizeria, neintelegand exact ce s-a intamplat,  insa ea se intoarce pe calcaie si dispare in casa, lasandu-ma confuz pe veranda.

N/A: wtf just happened, guys?