Flaws » Calum Hood [ discontinued ]

thirty one

LENA

In mașina era o liniste inconfortabila si tensionata. Puteam vedea cum mama încearcă sa bată un ritm cu degetele pe volan ca sa-si calmeze flustrarea, cum Hanna se întoarcea si se uita la mine din cand in cand cu coada ochiului zâmbind sau cum Calum isi ștergea constant palmele transpirate de blugi neștiind ce sa zică.

La radio era o melodie lenta pe care nu o recunosc, dar pe care Michael încearcă sa o fredoneze pana cand Calum ii arunca o privire încruntată. Știam ca încearcă sa vorbească cu mine si ca nu-si găsește cuvintele.

Cand deschide gura si se uita insistent la mine imi scot căștile din geanta pe care o aveam in poala si mi le bag in urechi doar ca sa evit conversația stânjenitoare si ciudata pe care oricum urma sa o avem, insa nu de fata cu mama, Hanna si Michael.

Imediat ce Green Day imi inunda urechile observ cum umerii brunetului cad odată cu capul si isi strânge mainile in pumn. Articulațiile devin albe si mici cicatrici se pot vedea acolo unde ar trebui sa fie pielea fina si fara semne pe care mi-o aminteam.

Fara sa realizez ce fac întind mana si mi-o pun peste a lui strângând usor. Ochii lui ciocolatii ii întâlnesc pe ai mei si imi zambeste trist. Oftez si imi las corpul sa se sprijine de el, brațul lui inconjurandu-ma si trăgându-ma mai aproape de el.

Cand închid ochii vad imagini cu el in casa lui cuprinsă in flăcări sau cu el lovit de o mașina sau cu el sărutând alta fata. Tresar si incerc sa alung amintirile groaznice pe care le am de cand am fost in coma si ma ghemuiesc mai bine la pieptul lui Calum.

Pentru o secunda ma gandesc ca nu e real, ca o sa dispară intr-o secunda si ceva oribil se va întâmpla ca întotdeauna in ultimele luni. Dar inima ce bate puternic langa mine ma asigura ca totul e cat se poate de real. Aproape imi vine sa plang.

Ii strang tricoul in pumn si Calum începe sa imi deseneze cerculete pe spate drept răspuns. Dupa alte cateva minute care par ore mama opreste mașina pe aleea casei noastre. Arata exact cum mi-o aminteam: Vopseaua veche se cojește pe la colțuri iar in anumite locuri a crăpat, geamurile sunt acoperite de veșnicele draperii galbene pe care eu si mama le uram dar nu ne-am facut niciodata timp sa le schimbam, iar usa din fata sta larg deschisă înfățișând figura zâmbăreata a tatălui meu in prag.

Ma desprind de Calum si ies intr-o secunda din mașina, începând sa alerg. Sar câte doua trepte odată si inainte sa-mi dau seama sunt in bratele călduroase si mari ale tatei care ma strânge cu putere la piept. Niciodata n-am fost atat de fericita de afecțiunea lui. Mama ni se alătura si in cateva clipe toți plângem de fericire.

Observ cu coada ochiului cum Calum, Hanna si Michael stau stânjeniți la câțiva metri depărtare. Calum se joaca nervos cu degetele de la mana, ciupindu-si articulațiile in timp ce Hanna încearcă sa poarte o conversație cu Michael.

"Lena." ma striga tata si isi pune mana pe umărul meu. "Voiam sa fac un grătar in semn de bun venit. De ce nu-ti inviți si prietenii daca tot sunt aici?" Continua cu un zâmbet la superlativ. Zâmbea atat de tare incat chiar puteam zice ca are un zâmbet orbitor. Ma mir cum de nu-l dor obrajii.

Imi alung gândurile stupide din cap si aprob, apoi il urmaresc pe tata cum intra in casa inainte sa ma întorc la prietenii mei. O alta avalanșa de îmbrățișări si râsete urmează si toți trei accepta sa rămână la cina.

Inainte sa-mi dau seama raman sigura cu Calum pe veranda.

Netrebnicii aia mici

Ma uit la el si ii surprind privirea ezitantă. Nu stiu ce ar trebui sa-i spun mai exact si chiar trebuie sa clarificam relația asta dintre noi, insa niciodata nu găsim momentul potrivit.

Cand Calum deschide primul gura sa vorbească sunt ușurata, insa ce imi spune ma descurajează total.

"In mașina... Ăm... Păreai destul de atașata de... Ăm... Mine..." Se bâlbâie si isi îndeasă adânc mainile in buzunare.

Efectiv pot sa vad cum ma desumflu. Tot elanul pe care il aveam sa clarificam lucrurile între noi s-a dus pe apa sâmbetei si acum nu știam ce sa zic. Iar.

"Eram doar bucuroasa sa te vad." Incerc sa ma apar cumva, chiar daca tonul lui nu e deloc ostentativ.

"De ce?" Isi unește sprâncenele intr-o incruntatura simpatica si ma priveste intens. Trebuie sa stau cu capul pe spate ca sa-l privesc si deja simt mâncărimi la ceafa.

"De ce ce?" Intreb neînțelegând la ce se referă. Ii susțin privirea in timp ce imi explica si V ul de pe frunte ii dispare, confuzia apărând pe fata lui sculptata parca in marmura.

"Credeam ca ma urăști. Mereu te comporți de parca ma urăști."

"Nu te urăsc." Il asigur si-mi întind mana ca sa-i mângâi obrazul. Inchide ochii pentru cateva secunde, apoi ii deschide iar, fluturând rapid din gene. "Niciodata nu te-am urat." Spun si ma ridic usor pe vârfuri apropiindu-ma mai mult de el. "Am realizat ceva cat am fost... plecată..."

"Ce anume?" Intreaba el repede si imi cuprinde talia cu un brat, lipsindu-ma de el.

Imi apropii buzele de ale lui, iar respirația sa calda imi lovește pielea. "Nu exista niciodata destul timp sa faci lucrurile pe care le dorești." Șoptesc intr-o încercare eșuată de a fi senzuala. "Asa ca vreau sa nu-mi mai irosesc timpul cu tine, certandu-ne." Zâmbesc.

Calum imi prinde obrazul cu mama libera si ne unește buzele. Un fior electric imi trece prin tot corpul si imi încolăcesc bratele in jurul gâtului sau, eliminând spațiul dintre noi.

N/A: lena's back

Ce părere aveți despre acest capitol?

+

ATI VAZUT SUICIDE SQUAD??? I MEAN JOKER TOTALLY SLAYED IT

-

READER'S PROBLEM OF THE WEEK (just comment your problems)

-

OPINIONS ON THIS CHAPTER

-

VOTE/COMM/ADD TO LIBRARY

-

SONG: sucker for pain