Flaws » Calum Hood [ discontinued ]

nineteen

HANNA

"Calum, opreste-te!"

"Ashton, daca nu-mi dai drumul iti tai boasele!"

"Nu ma interesează amenințările tale, nu te las sa cobori in prăpastia aia, la dracu!"

"Baieti!"

"Nu e alegerea ta!"

"Ba da! Nu! Cobori!"

"Ar putea fi moarta!"

"Baieti!"

"Si ce poți tu sa-i faci daca te duci acolo?"

"Nu interveni tu, Michael! Nu-mi spune ca nu esti îngrijorat pentru ca o placi, deoarce nu te cred!"

"De unde ai mai scos si asta!"

"Nu face pe prostul cu mine! Stiu ca o placi! Am văzut cum te uiți la ea!"

"Nici nu te mai recunosc!"

"BAIETI!"

Cand si-au întors cu toții capetele spre mine Uimiți de ieșirea mea, tremuram din tot corpul de furie. As fi vrut sa ii pocnesc pe toți si simteam nevoia sa împart pumni in stânga si-n dreapta, dar nu eram proasta. Băieții ăștia erau de trei ori cat mine.

"Nu va mai certați! Asta nu face decat sa fie totul mai rau!" Zic si imi trec mainile prin par, prinzandu-l de rădăcini. "E si prietena mea si eu nu ma gândesc la ce e mai rau! Încercați sa fiți optimiști." Zic si incerc sa ma conving si pe mine odată cu ei ca Lena s-ar putea sa trăiască.

Fara sa realizez încep sa plâng, lacrimi mari si reci udandu-mi obrajii înfierbântati. Eram atat de speriata de ce i s-ar putea întâmpla acolo jos, singura. Mi-o imaginam încercând sa ma strige si căutându-ma dezorientata cu privirea.

Inainte sa realizez ce se întâmpla ma întorc pe călcâie si lovesc cu pumnul primul copac pe care il văd, ignorând durerea ce imi fulgera tot corpul, apoi picioarele ma poarta departe de locul in care prietena mea ar putea fi acum moarta.

***

Imi priveam articulațiile însângerate, unde deja anumite porțiuni incepeau sa formeze o crusta stacojie ciudata. Probabil ca imi rupsesem câteva oase pentru ca orice încercare de a stânge mana in pumn si a o intinde la loc reprezenta un chin.

Însă durerea e înlocuită cu furie. Furie ca sunt atat de neputincioasa si las niște oameni necunoscuți sa-mi caute prietena in timp ce eu stau si-mi plâng de mila. Si atunci in loc sa tip sau sa plâng sau orice altceva încep sa lovesc din nou scoarța dura a copacilor. Cu ambele mâini.

Simteam cum durerea imi pulsa prin vene si cum scoarța dura a copacului imi facea mici crestături in pilele care eliberează sânge. Imi place senzația asta. Ma face sa ma descarc de nervi si nu simt nevoia sa iau o lama in mana pentru a ma răni. Durerea asta e de ajuns.

Imi amintesc cum l-am văzut odată pe Ashton lovindu-l pe Michael in joaca, arătându-i o mișcare de box pe care o văzuse la televizor acum câteva luni si incerc sa o imit. Atunci cand lovesc cu toata forța copacul cu pumnul aud oasele trăsnind in mana si fara sa vreau scot un țipat sugrumat de durere.

Cad instantaneu jos si imi prind pumnul care pulsa de durere cu cealaltă mana si încep sa plâng in timp ce durerea trece cu valuri mici de agonie.

Aud un fosnet in spatele meu si doua brate ma cuprind si ma saltă in picioare.

"Frumos. Daca era un sac de box ar fi fost mai bine." Ma uit la Ashton si el imi examinează încruntat articulațiile. Cand le privesc la rândul meu văd pe sub stratul de sânge niște alb si expir zgomotos cand ma gândesc ca ar putea fi oasele mâinii mele. "Nu știam ca esti atat de puternica." Mărturisește fratele meu vitreg soptit. Imi atinge usor mana cu degetul sau mare si imi smulg pumnul din strânsoarea lui de durere.

"Lasa-ma." Ii spun încercând sa ignor agonia pe care o simt din cauza Mișcării prea bruște. "E vina ta, la naiba!" Tip la el. "Daca nu erai tu cu prietenii tai idioți nu as fi chemat-o pe Lena si acum nu ar zace intr-o prăpastie nenorocita, probabil moarta sau mâncata de animale! E numai vina ta! Te urăsc! Te urăsc! Urasc!" Tip si încep sa dau in el chiar daca mainile ma dor.

Lacrimile imi țâșnesc din ochi ca si cum as fi dat drumul la robinet si Ashton doar sta acolo si se uita la mine îndurerat si șocat însă ma lasa sa-l lovesc. Ma lasa sa ma descarc. Chiar daca văd cum strânge din ochi sau strâmba din nas atunci cand il lovesc in locuri in care il doare nu ma opreste.

Tip si il înjur lovindu-l tot mai tare pana cand intr-un final se satura si-mi prinde mainile tragandu-ma in bratele lui, invalunindu-ma cu caldura corpului sau si făcându-ma sa dispar.

"Te-am căutat toata ziua! Am fost atat de îngrijorat." Imi șoptește la ureche in timp ce plâng in tricoul lui.

"Minți." Spun sugrumat si incerc sa-l cred. Încep sa ma zbat iar in bratele lui amintindu-mi cine este acesta persoana si ce mi-a facut, însă e clar ca e mult mai puternic decat mine si nu am nicio șansa sa ma eliberez.

"Stiu ca nu sunt cel mai bun frate din lume si ca am probleme comportamentale, însă vreau sa ma schimb, Hanna. Si numai văzând in ce stare ai ajuns din cauza mea mi-a deschis ochii, facandu-ma sa vreau sa fiu o persoana mai buna. Vrei sa ma ajuți? Vrei sa ma ierți? Stiu ca mi-ai spus ca ma ierți, însă nu cred ca ai spus-o cu adevărat. Vreau sa vrei sa ma ierți, daca asta are sens. Vreau sa o luam de la zero."

Acum stăteam fara vlaga in bratele lui si plângem din cauza cuvintelor pe care nu credeam ca era capabil sa le spună vreodată acesta persoana care mi-a facut viata oribila in ultimele luni.

Si cand mi-am ridicat privirea spre el am văzut durera din ochii lui si atunci am înțeles ca el avusese o viata mult mai grea decat a mea. Am înțeles cat de tare ma înșelasem in privința lui si cat de tare ma lăsasem orbita de gelozie incat nu putusem sa citesc nevoia lui de un prieten adevărat care sa nu-l judece.

"Ashton... Eu..."

"Shhh..." Șoptește si-mi șterge lacrimile cu degetele lui mari. "Nu e nevoie sa zici nimic. Haide sa-ți bandajam mana, probabil o sa fie nevoie de ghips."

"M-am înșelat in privința ta."

"Si eu in privința ta."

"Cred ca putem sa o luam de la zero."

"Da, si eu cred."

Ma opresc si întind mana in fata, iar Ashton ma priveste confuz.

"Buna. Ma numesc Hanna Pullman."

"Ashton Irwin." Chicoteste si-mi strânge grijuliu mana. "Încântat de cunoștința."

"La fel." Ii zâmbesc.

"Eu cred ca trăiește." Spune el serios si nu e nevoie sa întreb la cine se referă.

"Si eu cred. Si ea e o luptătoare. Ca noi."

N/A: asta e mai lung ca sa ma revanșez pentru celălalt. Aw. Imi creste glicemia :)

Author's problem: no Inspiration At all....

P.s. Comentați la întrebări la medical letters ca sa pun si răspunsurile si sa continui povestea : )

~andreea