Flaws » Calum Hood [ discontinued ]

thirty

CALUM

Odată ce inima ti-a fost frântă ploaia nu încetează sa cada, culorile nu mai arata la fel, lumea parca se mișca mai încet, iar tu nu mai esti niciodata același. Chiar si cand reușești sa lipești la loc bucățile sparte vor exista mereu părți care au fost prea mici si s-au pierdut in bătaia vântului spre viitor.

Totul pare la fel. Te trezești dimineața, mănânci, te îmbraci si pleci la liceu, facultate sau serviciu, iei masa de prânz, apoi te întorci acasă unde pregătești cina apoi mergi la culcare. Nu se întâmpla nimic interesant, palpitant, excitant, care sa-ti transmită fiori pe sirea spinarii, pentru ca persoanele care făceau asta s-au evaporat din viata ta sau au fost zburate de vânt impreuna cu micile bucăți din inima ta ce le aparțineau.

Si nu mai esti niciodata același. Niciodata întreg.

"Crezi in a doua șansa, Cynthia?" O intreb in timp ce-mi afund mai bine degetele de la picioare in nisip.

Briza marii era revigoranta, iar aerul sărat imi gâdila nările cu fiecare ocazie. Doamne, de cand nu am mai fost la mare. De cand nu am mai facut surf si de cand nu am mai fost atat de fericit. Nu. Nu fericit. Nu eram fericit. Eram... Împăcat... Daca se potrivește.

Cynthiei nu pare sa-i pese si nu intra in starea mea filozofica. Imi place asta la ea, faptul ca suntem diferiți si ca nu ma aproba in orice situație. Ma ignora in mare parte a timpului, dar macar nu ma bate la cap.

In ultima jumătate de ora a încercat sa facă poze artistice apusului si poze ca cele de pe tumblr cu cupluri care se tin de mana si tot felul de alte stupizenii care-i treceau prin minte. E destul de buna... la fotografie. Acum aranja agenda pe care o adusese cu ea si niște flori pe care le-am găsit, pe pătura noastra de picnic si încerca sa le dea aerul acela tumblr-ish.

"Ce prostii tot zici acolo?" Mormăie cu spatele la mine. Isi da o sivita rebela dupa ureche si isi arunca telefonul in nisip cu un oftat exasperat. "A doua șansa la ce?"

"La fericire, Cy." Ii dau un cot usor in spate si observ un zâmbet crescându-i pe chip.

"Adică zici ca acum nu esti fericit... Cu mine." Spune încet si isi împleticește degetele cu ale mele. Imi mângâie mana cu degetul mare intr-un fel liniștitor.

"Ba da, sunt fericit. Doar ca nu atat de fericit pe cat ar trebui sa fiu." Oftez si ii dau drumul la mana. Încep sa sap cu unghiile o gropița in nisip, pe care Cynthia o astupa imediat cu o mana de nisip.

"Uita-te la mine." Imi ordona si imi ridic privirea din pământ. Vântul ii sufla parul roșcat in ochi si încerca cu greu sa-l împiedice din a-i lua vederea, sclipirea verzuie a privirii ei săpând gropi in pielea mea. "Aduna-te omule." Spune pe un ton autoritar.

"Incerc." Oftez si-mi clatin slab umerii involuntar de parca as suspina. "Doar ca a trecut atat de mult timp... Doctorii cred ca nu se va mai trezi." Glasul imi piere si ma abțin cu greu sa nu incep sa plang. O lacrima imi scapa si imi uda obrazul. Cynthia vede si mi-o sterge cu degetul mare, apoi se apleaca si ma ia in brate strâns. De parca îmbrățisarea ei ar putea lipi bucățile sparte din mine la loc.

"Toate sărbătorile au trecut atat de usor. Ne apropiem de plecarea in turneu, iar trupa n-o face prea bine. Nu voi putea sa plec fara sa stiu ca e bine." Ma smiorcăi cu capul in scobitura gâtului ei. Ea imi desenează cerculete pe spate cu degetul arătător, exact asa cum obișnuia si Lena sa facă.

Soarele deja intrase in mare, iar acum cerul era acoperit de o lumina roșie spre mov închis care prevestea venirea serii. In scurt timp prima stea va apărea, iar dorința mea va fi sa o strang pe Lena in brate inainte sa plec,

"Dar e bine, Calum. Doar are nevoie de putin timp sa se organizeze si sa-si pună in ordine gândurile, atâta tot." Ma liniștește fata care seamănă atat de mult cu Lena, dar nu va fi niciodata capabilă sa o înlocuiască. Arătau aproape la fel, vorbeau aproape la fel, dar nu vor fi vreodata la fel. "Sunt oameni care au grija de ea non stop, chiar crezi ca ar permite sa i se intample ceva?"

Un pescăruș trece peste apa si prinde un peste, apoi dispare la fel de repede cum a venit. Noaptea deja începe sa-si arate culorile, cerul devenind mai întunecat si mai senin.

"Nu. Probabil ca ai dreptate." Ma încurajez si ma îndepărtez de Cy.

Telefonul imi vibrează langa agenda Cynthiei. Aceasta se intinde si mi-l înmânează cu o privire suspecta. O privesc o clipa nedumerit inainte sa ma uit la ecranul luminos din fata mea si sângele imi îngheață in vene.

Inima încetează sa-mi mai bată. Respirația imi devine greoaie si parca cineva m-ar sufoca cu o perna, ridicând-o din cand in cand sa vada daca mai trăiesc.

Incerc sa raspund, dar mainile imi sunt atat de transpirate încât touchscreen ul nu mai funcționează. Apăs si apăs si apăs pana cand intr-un final raspund. Ridic telefonul exact la timp ca sa aud vocea fragila pe care nu am mai auzit-o de mult timp.

"Calum."

O greutate mi se ridica de pe umeri si nodul din piept si stomac dispare. Parca pot sa respir din nou.

"Spune-o iar." O indrum.

"Calum." Zice chicotind si inima imi tresaltă, iar pulsul imi creste.

"Lena." Expir zgomotos si ma prăbușesc pe spate pe pătura.

N/A: is this what you expected? Or wanted? Hm?

LENA IS BACK BITCHES AND SHE AIN'T GONNA LEAVE FOR A WHILE

ENJOY THIS BLOODY CHAPTER

ALSO SIDE NOTE: LUCIFER IS SO FUCKING HOOOOOT OH MYYYYY