Flaws » Calum Hood [ discontinued ]

twenty two

HANNA

"Haide, da-mi-o!" Simt o prezenta ciudata deasupra mea.

"Unu: Nu-i o jucărie. Si doi: las-o sa doarmă, chiar are nevoie de asta." Spune persona de lângă mine si am senzația ciudata ca ma priveste.

"Doar nu crezi ca o voi lasa sa doarmă lângă tine." Spune Luke si-mi dau seama din tonul lui ca este obosit si iritat de discuția cu Ashton.

"Si unde plănuiești sa o duci?"

"In salonul Lenei. Are o canapea acolo. Merita sa doarmă putin."

"Slabe șanse. Calum e acolo si e lipit ca scaiul de patul ăla. Cred ca acum el folosește canapeaua."

"Nu te-am intrebat pe tine ce crezi." Se răsteste Luke.

"Care-i problema ta, Luke?"

"Tu esti problema mea, Ashton."

Tensiunea dintre ei creste si nu-mi place. Ma face sa ma simt incomod. Deja nu mai dorm, însă imi e frica sa deschid ochii sa văd expresiile fetelor lor.

"Si de ce, ma rog?"

"Stii bine ce i-ai facut. Acum dă-mi-o!"

"Cred ca se trezește."

"Hai nu zău, Sherlock."

"Ce amuzant tu așa de dimineața."

Simt doua mâini ce-mi cuprind talia si clipesc vag de câteva ori inainte sa-mi pun mainile in jurul gâtului lui Luke. Imi sprijin capul de pieptul lui si-l las sa ma care. Il aud bolborosind ceva ce nu pot înțelege si apoi deschide cu greu o usa si ma asaza pe ceva moale.

"Credeam ca o sa te găsesc dormind." Spune Luke si ma acoperă cu o pătura, apoi ii simt buzele pe frunte urmate de răcoarea si fiorii provocați de inelul din buza.

"Nu am putut sa dorm. Pe la 1 mi s-a părut ca o văd miscandu-se. Clar era doar imaginația mea, dar e plăcut sa sper ca se poate trezi, Sti."

"Înțeleg. Se va trezi, Calum. Trebuie doar sa ai încredere."

"Am."

"Ce-ți face iubita?"

"Nu-i iubita mea." Răsune Luke morocănos.

"Inca?" Intreaba Calum.

"Inca." Afirma Luke repede.

"Păcat. V-ar sta bine împreuna."

"Mersi." Zice Luke si ii pot simți zambetul in glas. "Însă simt ca nu mai e aceeași. Toate lucrurile astea care s-au întâmplat au schimbat-o. Si mi-e frica sa descopăr in ce." Continua mai încet, parca temându-se sa nu audă cineva ce gândește.

"Inca se învinovățește pentru accident?"

Tresar sub pătura la auzul accidentului si ma foiesc putin pentru a masca faptul ca sunt treaza.

"Mda... Si nu pot sa o fac sa înțeleagă ca nu a fost vina ei."

"Imi pare bine ca esti prietenul meu, Luke. Stii ca sunt aici pentru tine, bine?"

"La fel, frate. La fel."

***

Cand m-am trezit ore mai târziu eram singura in salon. Bine, eu si Lena. Însă cred ca Luke a reușit sa-l convingă in sfârșit pe Calum sa se ducă acasă si sa facă un dus. Ma ridic in fund pe canapea si aranjez pătura pe unul dintre brate apoi ma ridic in picioare si ma duc lângă patul Lenei. Ma așez pe scanul de lângă noptiera si ii cuprind mana in a mea.

"Buna." Șoptesc si ii dau la o parte o șuvița de par din ochi cu mana mea liberă. "Imi e dor de tine." Ii mărturisesc si simt cum lacrimi imi înțeapă ochii si ma gândesc la discuția pe care au purtat-o Luke si Calum. "Si da, ma învinovățesc pentru ceea ce ți se întâmpla acum. Pentru ca daca nu te-as fi rugat sa mergi cu mine doar pentru ca nu voiam sa fiu aproape de Ashton si singura cu Luke. Însă se pare ca ambele au iesit binișor pana la urma. Numai ca tu esti ranita. Si nu suport sa te văd așa. Vreau sa razi, sa tipi la mine, sa-mi zici ca-s nebuna, chiar si sa fumezi si sa ne certam pe tema asta. Vreau sa imi dai replici așa cum o faci merei si vreau sa iti dai ochii peste cap atunci cand zic ceva prostesc, pentru ca tu asta faci. Nu sunt obișnuita cu Lena asta calma si adormita. Nu-mi place. Nu esti tu. Te vreau inapoi. Lena, ma auzit. Te vreau inapoi. Te rog, iartă-ma."

"Cred ca te-a iertat deja, Hanna."

Tresar si ma uit spre usa, stergandu-mi lacrimile de pe obraji cu mainile. Calum sta sprijinit de toc, îmbrăcat cu un tricou nou albastru si un hanorac gri. Miroase a parfum, săpun si menta.

"Calum." Oftez si ma ridic in picioare. "De cat timp stai acolo?"

"Destul cat sa iti spun ca Lena te-a iertat, Hanna. Însă tu te-ai iertat pe tine?"

"Cum as putea?" Pufnesc si un nou val de lacrimi imi uda fata. "Daca nu eram eu- acum-Lena- ar fi fost- aici." Spun sugrumat printre suspine.

"Shhhhh." Zice Calum repede si ma cuprinde intr-o îmbrățișare. "Am uitat cum e sa ții in brate pe cineva." Imi șoptește la ureche. "Ai aproape aceeași înălțime ca Lena. Parca as tine-o pe ea in brate." Continua si ma uit învoluntar in sus la el.

Am început sa țin foarte mult la baieti in ultimele săptămâni si cred ca e timpul sa-l învăț pe Calum o lecție. Ca de la sora la frate sau ceva de genul asta.

"O inima franta nu se simte chiar așa de bine, nu?"

"E groaznica. E ca si cum de fiecare data cand ma mișc pot auzi Bucățile sparte din mine cum se lovesc intre ele."

"Sti, așa se simt si fetele din școala noastră atunci cand le faci sa se simtă speciale cu câteva vorbe si dupa dimineața următoare le uiți si numele."

"Auch."

N/A: long time no see

Mama crede ca învăț pentru simulare

Pe dracu

Ce faceti? Si vreau sa-mi răspundeți serios.

Apreciez ca vreți sa-mi arătați ca va place poveste Mea însă urăsc sa văd comentarii gen "Next" e ca si cum mi-ai spune ca iti place dar nu e cine știe ce. Vreau păreri nu doar un cuvânt.

Anyway