twenty five

216 35 3
                                    

HANNA

Lumina soarelui imi intra deranjant de tare in ochi si ma rotesc pufaind nervoasa pe partea cealalalta. Ma lovesc de ceva sau mai bine zis de cineva si imi deschid brusc ochii. Oftez ușurata cand vad ca e Ashton care doarme lângă mine. Buclele lui blonde ii intra in ochi, are gura usor întredeschisa si respira regulat iar faptul ca nu se încrunta si pare atat de liniștit cand doarme il face sa para mai tânăr si oarecum mai putin înfricoșător. Ashton nu e înfricoșător, chiar de loc. E chiar foarte sufletist si imi pare rau ca mi-a luat atat de mult timp sa-mi dau seama. Săptămânile astea au fost foarte grele pentru mine si Luke si Ashton m-au ajutat enorm de mult sa nu cedez.

In mod normal Luke vine dimineața si ma ia de acasă, mergem la școala, apoi la 2-3 ma aduce inapoi si rămâne la mine pana seara la 7-8. Tot încerc sa-l conving pe tata sa-l lase pe Luke peste noapte însă are si citez: reguli stricte in legătura cu băieții care nu-s din familie. Prostii.

Serile mi le petrec in camera mea sau a lui Ashton, privind un film sau plângând pana adorm. In majoritatea serilor am coșmaruri așa ca mereu sfârșesc la Ashton in camera. Imi place sa dorm cu el si nu pare sa aibă o problema cu asta. Ma face sa ma simt in siguranța.

Aparent fratele meu vitreg e un foarte bun ascultător.

Am ajuns sa stiu destul de multe lucruri despre el in ultima vreme pentru ca de obicei seara jucam jocul asta in care ne punem întrebări si trebuie sa răspundem cat mai sincer, iar daca refuzam sa răspundem trebuie sa facem o provocare data de celălalt. Atat eu cat si Ashton am refuzat sa răspundem la o singura întrebare da cand am început ritualul asta.

"De ce ai început sa te tai?" A fost întrebarea lui si imi amintesc si acum cum mi s-a oprit inima in piept. Nu vreau sa discut despre asta, mai ales ca este un subiect compromițător.

"Tu de ce refuzi sa te atașezi de oameni?" L-am intrebat inapoi si am citit imadiat panica in locul lui.

"Pas." Am zis amandoi in aceeași timp.

Nu am insistat pe subiect la fel cum nu a facut si el si ne-am văzut de joc in continuare. Ashton m-a pus sa-mi dau tricoul jos si sa tip pe geam Am sânii mici, iar eu l-am pus sa-si scoată fundul pe geam la o băbuța care a avut ghinionul sa treacă pe acolo. Încercam sa me ridicam moralul.

Ma foiesc de pe-o parte pe alta sătulă de somn, ma sprijin nervoasa in cote si cand privesc ceasul de pe noptiera vad ca e abia 9. E sâmbăta, pentru numele lui Dumnezeu.... De ce nu pot sa dorm? Pufăi si-mi dau drumul iar intre perne.

"Poți sa nu te mai miști atat, te rog?" Intreaba de lângă mine Ashton si cu o mana imi cuprinde talia si ma trage mai aproape de el. "Unii inca vor sa doarmă." Spune pe un ton răgușit cu care deja m-am obișnuit si l-am numit tonul de dimineața. La început mi se parea foarte ciudat.

"Scuze." Murmur si imi sprijin capul de pieptul lui.

Liniștea se lasa iar intre noi pentru putin timp, apoi telefonul lui Ashton vibrează pe noptiera de pe partea lui. "Ai de gand sa răspunzi?" Il intreb, iar el clatină din cap in sens ca nu. Daca nu ar sta in calea mea chiar gicanticul Ashton însuși m-as ridica si as răspunde. Însă pana sa ma eliberez din strânsoarea lui si sa ma aplec peste el pana la telefonul lui, acesta se opreste din vibrat si ecranul devine negru. Nu ma mai obosesc sa vad cine a sunat, daca e important probabil ca o sa sune inapo, iar atunci cand sunt pe cale sa-l pun la loc pe masa ecranul se luminează si se umple de mesaje.

Luke: cafeneaua de la colț la 10

Luke: trebuie sa vorbim

Luke: cod rosu

Luke: sa o iei si pe Hanna cu tine

"Cine e?" Intreaba Ashton si-si deschide ochii întorcându-se cu fata in sus, privind tavanul.

"Luke." Strâmb din nas neînțelegând ultimul mesaj. Prin cod rosu vrea sa spună ca e importantă sau...?

"Si ce vrea?"

"Sa ne vedem la cafeneaua de la colț la 10. A zis ca e cod rosu?" Il informez pe Ash, iar atunci cand zic cod rosu isi deschide brusc ochii si se ridica in capul oaselor, apoi sare din pat si ia prima pereche de pantaloni pe care o vede si ii îmbracă.

"Îmbracă-te repede. Asta e o mare urgență."

***

Noi suntem primii care ajungem la cafenea si ne așezăm la o masa mai mare de cinci persoane. Vad o masa cu șase scaune lângă a noastra si simt o apăsare in piept din cauza gândului ca se poate sa nu o mai vad pe Lena vreodată. Un sentiment greu de vina atârna pe umerii mei, dar il alung repede, nepermitandu-mi sa am o cădere nervoasa acum.

Michael e urmăritorul care ajunge si se uita dupa o fata cunoscuta prin cafenea. Ashton isi ridica mana in aer si baiatul ni se alătura imediat la masa.

"Ai idee despre ce e vorba?" Intreaba Ashton.

"Nup." Spune Michael si-si freacă ceafa strambandu-se. "Din câte mi-a zis Luke, Calum a invocat întrunirea asta." Clarifica el si eu il tot privesc nedumerită.

Apoi ii vad. Pe Luke si Calum intrând pe usa. Bine, mai mult Luke, deoarece blondul il cara pe Calum care pot sa jur ca e inca in pijamale -o pereche de pantaloni de trening si o bluza neagra ch mâneci lungi care-i acoperă degetele. Arata groaznic si pare bolnav. Are ochii roșii si cearcăne proeminente sub ochi, iar fata lui e atat de palida incat e aproape la fel de palid ca Luke. Asta daca ignor diferența mică de culoare a pielii.

Cei doi vin spre noi, Calum ținându-se se Luke de parca nu ar putea merge de unul singur si cand ajung in dreptul nostru, Luke ii da drumul lui Calum in scaunul din fata mea iar aceasta cade ca gelatina si trebuie sa se țină cu mainile de masa ca sa nu cada sub ea.

"Calum.. Esti bine?" Intreb îngrijorată de starea lui. Isi flutura o masa in semn ca da, deși ma îndoiesc si așteapta ca Luke sa se așeze lângă mine inainte sa vorbească.

"Dupa cum deja știți sunt șanse ca Lena sa nu se mai trezească din coma..." Începe el iar pe mine ma trece un fior pe sirea spinarii si ma cutremur. "Așa ca m-am gândit ca ar fi cel mai bine sa stabilim ceva." Face o pauza apoi continua. "Orice s-ar întâmpla pana cand Lena se -sau nu- trezește noi trebuie sa încercam sa ne trăim viata in continuare fara sa ne mai gândim la ea."

Noi toți rămânem muți de uimire.

"Asta implica sa nu-mi mai pomenim numele sau alte lucruri legate de ea, iar daca totusi mergem sa o vizita -ceea ce clar o sa mai facem- ținem pentru noi. Pana cand se întâmpla ceva." Termina Calum si respira greu de parca i-ar fi trebuit toata forța din lume sa spună cuvintele alea.

Ne uitam unii la altii si simt cum toți ne conectam.

"Bine." Aprobam toți aproape deodată si ne uitam unii la altii întrebându-ne cum o sa decurgă asta.

N/A: don't kill me

Double update soon

Tell me what ya think BITCHES :)))

[vote&comm]

Flaws » Calum Hood [ discontinued ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum