Flaws » Calum Hood [ discontinued ]

twenty four

CALUM

Totul era un talmeș-balmeș in capul meu. Gândurile nu mai aveau sens si nu știam ce ar trebui sa fac. Eram distrus, spart, doar pentru ca am lăsat o fata sa pătrundă prea mult. Am lăsat-o sa se apropie si acum vrea sa ma părăsească. Nu suport sa stau aici si sa nu o pot ajuta. Ma omoară pe dinăuntru.

Daca moare.... Nu o sa trec niciodată peste asta. O iubesc, acum stiu, m-am îndrăgostit de lucrurile mici pe care le face. E prima mea iubire adevarata, iar prima iubire nu se uita niciodată.

Mi-a luat atat de mult timp sa imi dau seama de asta... Timp prețios pe care il puteam petrece impreuna... Au trecut aproape doua luni de cand am văzut-o prima data, însă se simt ca secundele dintr-un minut.

Puf... Gata... S-a terminat... Totul se duce de râpa...

Si totul a început acum câteva ore...

Am ajuns la spital dimineața pe la 9. Deja doctora de la ghișeu ma știa atat de bine incat m-a salutat din cap si mi-a zâmbit trist, fara sa ma mai întrebe unde merg. Am trecut pe lângă ea, m-am oprit la tonomatul din capătul holului si mi-am luat o cafea apoi am luat-o spre stânga si am ajuns in dreptul salonului in care era Lena. Am intrat liniștit si mi-am pus paharul pe noptiera, apoi mi-am tras un scaun lângă patul ei si m-am asezat.

"Buna, frumoaso." Ii zic si ii mut o șuvița de par dupa ureche.

E adevărat. E atat de frumoasa. Cu buzele pline, acum putin crăpate si palide, cu pielea fina si albă, cu parul roșu care arata ciudat in contrast cu tenul palid, dar parca o face mai frumoasa decat e. Dumnezeu i-a dat numai trăsături frumoase, nu poate sa se plângă. Imi doresc atat de tare sa-si deschidă ochii si sa se uite la mine. Ultima data cand am văzut-o era putin suparata pe mine.

Eram afundat in gânduri cand doctorul a intrat grăbit pe usa. S-a oprit brusc si s-a uitat la mine, apoi la fisa pe care o ținea in mana, apoi iar la mine si am putut citi ceva pe fata lui. Nu de bine in orice caz.

"Ah... Calum... Esti aici."

"S-a întâmplat ceva?" Intreb si ma ridic in picioare agitat.

"Nu. Adică da. Adică a ajuns noul set de analize." Zice si-si freacă chelia.

"Si... Aaaa... Ce? Nu au iesit bine?" Intreb speriat si ma apropii de el.

"Nu, nu. Nu e asta. Analizele au iesit perfect, doar ca.... Of... Au trecut 30 de ani si inca nu pot sa dau veștile proaste..." Zice si se uita cu părere de rau la mine.

Ce vrea sa zică? Vesti proaste? Nu se poate așa ceva. Nu, te rog Doamne, nu.

"Incerc sa-ți zic asta cat mai clar si simplu cu putința, Calum. Șansele ca Lena sa se trezească sunt mai mici decat cele de a nu se trezi... Din coma..."

"Mi-ați promis!" Zic nervos si simt cum ma pierd cu firea. "Mi-ați promis ca o sa se facă bine... Ca... Ca..."

"Ușurel, calmează-te."

"Nu vreau sa ma calmez!" Tip la el. "Nenorocita mea de prietena sta sa moara pe patul asta nenorocit de spital si tu, un nenorocit de doctor nu esti in stare sa o faci bine!"

Nu se poate așa ceva. E imposibil. Nu pot sa pierd persoana la care țin cel mai mult pe lumea asta.

"Imi pare rau, Calum." Zice si pleacă.

"Ba nu, nu-ți pare. Nenorocit jegos ce esti." Scuip cuvintele si ma trântesc la loc in scaunul de lângă patul Lenei.

Trebuie sa se trezească. Trebuie. Am nevoie de ea. In ultima luna e singura la care ma gândesc. E singura de care imi pasa daca e bine sau nu. Si sunt neputincios in fata greutăți prin care trece acum. Nu suport asta. Nu. Suport.

"Pizda ma-sii!"

N/A: don't kill me and don't throw rocks bitches

Ly