Razbunare cumplita

Capitolul 1- Inceputul

Venetia. 24 decembrie. Afara apa de pe strazi a inghetat si straluceste ca in povesti. Toti sunt in casele lor linistiti. Magia sarbatorilor de iarna este prezenta in inimile tuturor din cele mai vechi timpuri si pana astazi. Spiritul Craciunului este cel mai frumos moment din an. Atunci cu totii ne simtim fericiti si impliniti.            In centrul minunatului oras Venetia se afla o vila frumoasa. Este ora 23:59 si 6 suflete din centrul marelui oras asteapta sa bata ceasul ora 00:00 pentru a se bucura de Magia Craciunului.
    -Mama, mama! A batut ceasul 00:00! spune entuziasmata Mary Cavalierri, o fata care, aparent, pare a fi o fata rece la inima, insa mai tarziu se va dovedi a fi o fata minunata. Ea are ochii negri si stralucitori ca doua diamante, parul blond lung, stralucitor si cret cu o culoare aurie ca soarele. Este o fata scunda si plinuta. Are 16 ani.
    -Da draga mea, Craciun fericit! raspunde mama copiilor Catrine Cavalierri, o femeie rece la inima in varsta de 42 de ani, cu parul scurt blond, statura medie si ochii frumosi albastri.
     -Craciun fericit, iubita mea sotie! zice Fernando Cavalierri, sotul doamnei Catrine, un domn in varsta de 48 de ani, inalt, greutate optima, ochii negri, parul brunet. El este un om amabil, extraordinar si mereu cu capul pe umeri.
     -Craciun fericit, oameni buni! spune zambitoare Vanessa Cavalierri, o fata deosebit de frumoasa in varsta de 18 ani, cu parul brunet lung drept, ochii albastri, este inalta si slabuta. Are tot ce poate avea o fata, este inteligenta si frumoasa, dar ii lipseste bunatatea inimii.
     -Craciun fericit, scumpii mei! spune intr-un sfarsit Edward Cavalierri, un baiat in varsta de 15 ani foarte frumos, cu ochii caprui, parul saten, inalt, slabut, special si cu o inima de aur. Iubeste animalele, are o catea Bella si un papagal Coco. Practica K1, inot, altletism, gimnastica, box si tenis. Isi face timp pentru toate.
    -Haideti acum, treceti la masa cu totii! spune doamna Catrine.
     Cand se aseaza cu totii la masa, se aude de sus de la etaj un zgomot puternic, o usa trantita si micuta Esmeralda imbracata in craciunita sare de acolo si strita: ,,Craciun fericit tuturor!" Esme este o fata minunata, iubeste animalele la fel de mult ca si fratele ei Eddy, are 14 ani, parul brunet si lung, ochii verzi ca doua smaralde, este o fata ce invata bine, fiind ambitioasa si silitoare, ea este inalta si slabuta.
    -Eram sigura ca trebuie sa vii tu si sa strici acest moment minunat, obraznicatura ce esti! tipa doamna Catrine nervoasa.
    -Iarta-ma, mama...spune ea si lasa capul in jos.
     -Nici un ,,iarta-ma"! Doar n-o sa te iert la nesfarsit! Hai Fernando, sa mancam la noi in camera.
     -Nu femeie, mancam aici!
     -Atunci ma duc singura sa mananc!
     -Bine hai ca vin si eu...
         Dupa ce pleaca ei Esmeralda izbucneste in plans.
     -Hai Esme, nu mai plange, stii cum e mama...spune Eddy.
      -Da Eddy, stiu, dar are dreptate!
      -Ba nu, ce ai? intreaba el.
      -Ceai se bea dimineata Eddy...si da, mama are dreptate! Esmeralda e o nerusinata! spune Vanessa.
       -Mda Eddy, asa-i. :| spune si Mary.
        -Va descrieti perfect la persoana a III-a! raspunde Eddy cu un zambet ironic.
        -Gata Eddy, nu te mai certa cu surorile tale pentru mine. Ma duc sa ma culc. Noapte buna.
         -Noapte buna...
  *Dimineata*
       Esmeralda este trezita cu fața la cearceaf de ceasul ei la ora 7:00 A.M.
   -Oh, ceas al naibii ce esti! spune ea inchizandu-l dar cand sa se culce inapoi aude din bucatarie tipete. Se duce in capot si talpile goale, cu parul ciufulit si asculta discutia lor la usa.
     -Intelegeti ca fata aceasta mi-a cauzat numai probleme! Daca stiam de la inceput cine e nu o mai adoptam! tipa doamna Caty. Si imi mai mananca si toti banii!
   -Daaa siiguur...si fetele tale nuu...nooo...deloooc...spune Eddy dandu-si ochii peste cap.
   -Tu taci, nu te baga! Suflet mare! tipa doamna Catrine la el.
   -Da da, bravo mie...macar nu sunt rau ca tine.
       Deodata Esmeralda tranteste usa nervoasa si spune urland:
   -Femeie, daca tot te incurc atat de tare, da-ma din nou la camin, si scap si eu de tine!
   -Femeie?
   -Da! Femeie! Nu-ti mai spun mama, nu meriti!
   -Vaii cat tupeu...
   -Ofticato! spune ea si fuge in camera ei plangand.
   *Perspectiva Esmeraldei*
        Nu m-as fi gandit vreodata ca mama va deveni chiar atat de rea...inainte nu era asa...nu stiu ce a schimbat-o, si regret ca i-am spus sa ma dea din nou la camin...nu vreau asta, eu doar cu familia mea ma simt implinita, indiferent cum as fi considerata...
   *Peste 50 minute*
       Se aud multi pasi venind spre camera mea. Ma sperii si ma duc in coltul patului cu o perna in brate. Intr-o fractiune de secunda usa iese din balamale si...
....................................................

No bai...stiu ca acest capitol este cam plictisitor, dar incet incet va disparea plictiseala. Esmeralda, motata noastra mica, pe cat e de mica, pe atat de rautacioasa, dar in acelasi timp si sufletista si cu o putere deosebita de a iubi. Veti vedea in continuare ce va face micuta taifun. Nu va povestesc nimic, va las pe voi sa descoperiti citind. Nush cand voi posta capitolul 2, depinde de timpul meu.
     Daca v-a placut ideea cartii dati un like si un comment. Va multumesc.