Alegere Vinovata vol I [ IN CURS DE EDITARE]

2

  Stau in fața uși, mie teamă să dau ochii cu el ca nu cumva să își dea seama de ceva, ridic mana, da ușa se deschide înainte să apuc să bat.

- Hai, intră ce stai acolo. Primesc și eu un pupic acum? Mă aplec, închid ochii și îl pup scurt pe buze. Îl văd că se uită ciudat da nu comentează și mă trage în dormitor.

- Vrei să bei ceva? Am cumpărat un vin bun și aș vrea să îl încerci.

- Sigur, dacă nu e roșu beau și eu un pahar dar să nu exagerezi că de obicei și îi arunc un zâmbet fermecător. Pleacă în bucătărie lăsându-mă singură, mă așez pe pat și încerc să mă calmez da nu prea reușesc, mă gândesc prea mult la Alex așa că mă duc după el da din neatenție mă împiedic și fac cunoștință cu covorul de data asta. Nu pot să cred de doua ori într-o zi, încep să cred că sunt o împiedicată. Apoi îl aud pe el cum se prăpădește de râs, super mia văzut faimoasa căzătură și sigur nu o să uite prea curând de asta. Pune paharele pe măsuță și mă adună de pe jos.

- Draga mea îmi analizai covorul? E prea colorat? Să îl schimb?

- Ha! Ce să îți povestesc. Nu m-am uitat pe unde merg și am căzut, ce e așa amuzant?

- Nimic dulceață, hai am saq îți povestesc ceva important . Mă uit în urma lui și îmi dau seama că e preocupat de ceva, doar nu a aflat, nu are cum, nu am zis nimănui, doar Gabrielei șo nu cred că m-ar fi pârât.

- Am fost avansat nu e grozav?

Mă uit la el și încep să zâmbesc.

- Felicitării, îi sar în brațe entuziasmată și încep să îl sărut.

- Asta nu e tot...nu știu cum o să reacționezi...trebuie să mă mut la Focșani pentru o perioadă nedeterminată. Oricum nu am vorbit încă nici cu ai mei vream să afli tu prima si...s-a întâmplat ceva?

Nu pot să cred tocmai mi-a spus că se mută sau încep să aud aiurea de la căzăturii? Și cu mine cum rămâne mă lasă aici sau nu știe cum să îmi zică că vrea să ne despărțim? Asta îmi mai lipsea.

-Nu, sunt ok... doar că nu m-am așteptat să te muți... aici nu poți să ramai trebuie să părăsești orașul neapărat?

-Aici nu pot, mă vor transfera daca îmi dau acordul înțelegi?

-Da, și cu mine cum rămâne? Privirea lui îmi dă de gândit, dar sigur nu a luat o hotărâre concretă.

-Păi...aaa...te poți muta cu mine sau... poți rămâne aici și să ne vedem weekend-urile.

Nu pot să cred nu mă pot muta îmi place Galațiul toată familia mea e aici.

- Ști că nu pot să mă mut îmi place aici, și o relație la distantă ști că nu prea merge.

-Nu fi prostuță, ne iubim o să vezi că o sa fie bine. Da o q fie foarte bine dacă îi zic că l-am înșelat mă pune la bagaje și mă ia cu el, gândul asta mă face să chicotesc dar îmi revin imediat.

-Nu știu sunt fericită pentru tine da mă gândesc la noi la cum vor evolua lucrurile. Și am si eu ceva sa îți zic.

-E grav? Că de când ai venit parcă ești cu capul în nori. Trec cu vederea că m-a făcut aeriană și încep sâ zâmbesc.

-Am primit o ofertă să particip la un concurs de frumusețe nu e minunat? Eu la un concurs îți dai seama ce poate sa îmi aducă asta? Poate o să și câștig.

-Nu vreau să aud, nu îmi plac concursurile astea, să te văd defilând mai mult goală prin fața atâtor bărbați, numai curvele aleg să facă asta, și mai ales să câștigi.

Nu pot să cred ce îmi e dat să aud, unu la mână nu pot să cred că a folosit cuvântul „curvă" pentru că dacă voi participa m-as încadra în rândul lor și doi la mână ce naiba nu sunt chiar așa urâtă să nu pot participa la un amărât de concurs. Îmi vine să îi dai una stă în fața mea nervos și aruncă flăcări din priviri când trebuia să mă ia în brațe.

- Nu îmi spui tu mie ce să fac, nu ai încredere în mine că pot câștiga așa proasta mă crezi? Credeam că o sa fi fericit pentru mine și că o să mă susții nu să îmi vorbești așa. Ești patetic.

- Dacă ai de gând să te duci să te dezbraci pe acolo foarte bine dar nu te aștepta să vin să te susțin că nu o să vin. Nu credeam că te interesează prostiile astea de când te preocupa frumusețea?

- Ști ceva mai bine plec că nu o scoatem la capăt oricum ar fi. Să ști că o să mă duc nu îmi pasă ce crezi tu. Credeam că ești altfel da uita-te la tine promovarea ti-a luat mințile. Îi mai arunc o privire, deschid ușa și fără să mă întorc îi spun:

- Felicitări, sper să fi fericit cu noua slujbă iar dacă te răzgândești...ști unde să mă găsești.

Lacrimile îmi curg pe obraji, oare aici se termină relația noastră? Pentru asta am pierdut doi ani din viată? Pentru două cuvinte spuse la nervi? Nu vreau să îl pierd. Cobor scările și îmi șterg lacrimile. Aerul de afară e fierbinte și simt că mă prăbușesc noroc că stă lângă parc. Înaintez pe alee... sper să nu mă vadă cineva caq plâng, zăresc o bancă liberă la umbra unui copac, mai ferită de privirile curioșilor. Mă așez și încep să plâng din ce în ce mai tare. S-a terminat!!

"\\"

Capitolul ăsta îl dedic surori mele Alina pentru că a avut răbdarea și plăcerea de a citi tot ce am scris chiar dacă am sâcâit -o un pic. Și îi mulțumesc pentru cuvintele prin care m-a susținut. Sper să vă placă capitolul și iertați-mi greșelile încă sunt la început. Vă pup și aștept comentariile voastre. :* :* :*