Alegere Vinovata vol I [ IN CURS DE EDITARE]

11

- Ce a facut? Mai repetați o data va rog.

- Domnul Popa Cătălin a făcut un accident cu mașina mai multe nu va pot spune.

- Nu se poate. Este bine? E teafăr? Mă uit la Alex si vad ca mă privește fix.

- Da, ne-a dat numărul dumneavoastră sa va sunam.

- Va mulțumesc, vin imediat. La revedere. Mă dau repede jos din pat si îmi trag pantaloni pe mine, cred ca se vede îngrijorarea pe fata mea pentru ca Alex îmi da tricoul de jos.

- Îmi spui si mie ce sa întâmplat de ai reacționat așa?

- Cătălin a avut un accident si e la spital trebuie sa îl vad am înțelegi? Chiar daca nu mai suntem împreuna îmi pasa.

- Iți pasa? Sau îl iubești?

- Alex! Nu e momentul sa fi gelos...a făcut parte din viata mea nu îl pot lăsa așa. Mă uit si îi vad nedumerirea din privire si încep sa plâng. Mă pun jos pe podea si suspinele îmi fac corpul sa tremure. Doua mâini mă ridica si mă înconjoară, ii simt buzele in parul meu iar asta mă calmează, prezenta lui întotdeauna va face asta.

- Lasă-mă sa te duc eu la spital...nu te pot lăsa sa iei taxiul in starea asta.

Dau din cap in semn ca da si mă ia de mana conducându-mă la mașină. Nici nu mă interesează cum arat, tocmai era sa am parte de o noapte de dragoste in timp ce iubitul...fostul meu iubit e in spital. Si oare de ce ia dat numărul meu, are si el părinți chiar daca nu sunt din oraș. Oare ia anunțat cineva. Nu i-am întâlnit decât de doua ori dar mi-au făcut o impresie buna. Simt o mana pe umăr si mă uit la Alex.

- Am ajuns vrei sa urc cu tine?

- Da, te rog nu cred ca sunt in stare sa merg. Ne dam jos din mașină si îmi înconjoară umeri cu brațele. In ciuda călduri nopții mie îmi este frig si încep sa tremur.

- O sa fie bine o sa vezi, mă interesez eu de el, cum îl cheamă?

- Cătălin Popa. Mă aseaza jos pe un scaun si se duce la recepție. Gândurile îmi zboară la el si mă abțin de la a mai plânge nu vreau sa mă vadă așa. Nu știu de cat timp stau acolo da îl vad pe Alex întinzându-mi un pahar cu apa.

- Bea asta ai nevoie, e la etajul doi sa mergem. Mă ridica de pe scaun si merg ca teleghidata după el. Ne oprim in dreptul unei uși si se uita in ochii mei.

- Vrei sa intru cu tine sau te descurci singura?

- Nu...Știu...am nevoie...de...tine.

- Vreau sa te calmezi nu poți intra acolo așa. Am vorbit cu recepționista si mia zis ca nu e grav.

- Ești sigur?

- Da, acum haide sunt in spatele tău.

Deschid ușa încet, camera e destul de întunecata iar el...in mijlocul patului cu capul bandajat si cu zgârieturi pe fata. Încerc sa mă abțin si îmi mușc buza, văzând-l in starea asta uit de Alex, înaintez spre pat si observ ca are si mana stânga bandajata. Ii ating obrazul si îl pup nu știu de ce fac asta poate încă mai simt ceva. Mă uit la el si atunci deschide ochii iar eu rămân socata. In ochii lui vad numai tristețe.

- Andreea...

- Sttt, nu vorbi...nu acum, vreau doar sa ști ca sunt aici.

- Îmi pare rău, am condus ca un nebun si nu am văzut podul.

- Acum tot ce contează este sa te faci bine.

- Te vreau înapoi.

Nu pot sa cred ca a zis asta. Eu nu știu ce simt. Știu doar ca încă îmi pasa de el dar cu Alex e altceva mă face sa îmi doresc mai mult de la viată.

- Vorbim alta data despre asta. Când te externează?

- Maine.

- Ce? Maine? Si cine o sa aibă grija de tine? Unde o sa stai?

- Ai uitat ca am apartament?

- Nu dar...o sa stai la mine pana te recuperezi sau măcar doua zile.

- Nu vreau sa te deranjez.

- Nici sa nu te gândești vin mâine dimineața sa te iau.

- Știam ca pot conta pe tine.

Si atunci i-am simțit mana in par si ma tras spre el. I-am simțit buzele dar doar atât nu am simțit furnicături nimic doar niște buze calde. Nu știu de ce l-am lăsat sa mă sărute da am întrerupt momentul atunci când ușa sa trântit.

- Alex? O doamne? Trebuie sa plec ne vedem mâine. Si am părăsit salonul in urma protestelor lui. Am început sa alerg pe holuri in speranța ca o sa îl zăresc dar degeaba. Am căutat la fiecare etaj, nimic. Am dat-o in bara rău de tot. Oare de ce l-am lăsat sa mă sărute doar mă părăsise, sunt o idioata. Am ieșit in parcare dar degeaba mașina nu mai era acolo. Perfect mi-am scos telefonul si l-am apelat, dar, degeaba după cinci apeluri am renunțat. Atunci am apelat la singura persoana care nu mă putea refuza.

- De ce suni la ora asta?

- Am nevoie de tine sa vi sa mă iei?

- Of doamne nu poți sa suni la taxi?

- Sunt la spital de...

- Ce? Ai pățit ceva? Ești bine?

- Da eu sunt bine Cătălin a avut un accident si am venit la el..

- Ești proasta? După cate ti-a făcut tu...

- Poți sa vi sa mă iei sau ai de gând sa îmi faci morala.

- Vin imediat.

Uneori este imposibila, nici eu nu știu de ce am venit aici nu merita după cate mi-a spus. Acum am gafat-o cu Alex si nu știu de ce mă simt sfâșiata doar nu...îl iubesc, nu pot, nu e posibil e prea repede. Si încep sa plâng din nou de parca asta am făcut toata viața. Doua mâini mă înconjoară si am crezut ca e Alex.

- Doamne ești bine? Doar nu a murit nu?

- Nu.

Ii sar in brațe Gabrielei si nu înțeleg ce îmi zice știu doar ca am nevoie de o îmbrățișare.

- Hai sa te duc acasă. Ai nevoie de odihna.

Nu știu când mă baga in mașina si nici când ajung acasă cert e ca o aud pe mama si ii sar in brațe. Nici nu știu cum de mai am lacrimi sunt devastata si nu știu nimic de Alex.

- Lasă-l mama daca tine la tine se va întoarce.

- Ce? Despre cine vorbești?

- Despre Alex.

- De unde sit? Si voi nu erați in oraș?

- Ba da, ma sunat Gabriela si am venit înapoi acasă.

- O mama îmi pare rău ca v-am stricat seara...da Alex a plecat...si nu știu nimic de el ...si Cătălin ma sărutat si...eu nu mai simt nimic...Alex.

- Gata ce ar fi sa mergem sus si sa dormim un pic?

- Bine. Mulțumesc ca m-ai adus. O îmbrățișăm amândouă apoi pleacă lăsându-mă cu mama. Îmi aduce o pastila apoi mă pune in pat si se aseaza lângă mine si mă ia in brațe.

Oare ce face Alex, pe unde umbla? Sper ca nu face vreo prostie. Chiar voiam sa devin a lui îl doream atât de tare si Cătălin a stricat tot. Încep sa îl urăsc, chiar m-am îndrăgostit da nu știu ce fel de dragoste e asta, nu am mai simțit pana acum așa ceva e prea profund si acum mă doare ca a plecat așa. Trebuie sa îl găsesc si sa ii explic după ce îl iau pe ala de la spital. Pastila își face in sfârșit efectul si adorm in brațele mamei.

"\\"

Gabi multumesc ca ai citit si iti dedic tie acest capitol. Chiar nu ma asteptam ca tu sa citesti da chiar ma bucur. Te pup