Alegere Vinovata vol I [ IN CURS DE EDITARE]

5

Ce naiba e zgomotul asta? Si de ce nu răspunde nimeni la ușa aia idioata? Îmi pun perna in cap si îmi amintesc ca e luni si părinți mei sunt la munca. Îmi iau telefonul si vad ca e 8:30, cine naiba e la ușa la ora asta, nu știe ca lumea doarme la ora asta. Of mă dau jos din pat si cobor scările mă împiedic de o treapta noroc ca mă țin de balustrada ca altfel mă făceam grămadă. Bătăile tot nu încetează, ajung la ușa si o deschid brusc.

- Credeam ca nu mai deschizi ușa asta. O doamne e Alex da de ce se uita la mine cu gura căscata am ceva pe fata sau ce sunt așa urata dimineața? De ce nu mai zice nimic.

- Ce? De ce te uiți așa la mine si închide gura ca salivezi?

- Nu știu daca ai observat da nu ești prea...îmbrăcata.

- Ce? Am uit in jos si vad o pereche de boxeri cam transparenți ohh doamne am uitat ca nu mi-am luat si pantaloni aseară.

- Intra ce mai stai vrei sa mă vadă tot cartierul. Așteaptă aici mă duc sa pun ceva pe mine. Si fug rapid in camera mea, închid ușa si mă sprijin de ea. Oare ce o crede despre mine ca așa ii întâmpin pe toți. Ha nu pot sa cred ca am făcut-o de oaie. Îmi caut rapid ceva de îmbrăcat si găsesc un tricou negru decoltat si o pereche de pantaloni scurți de blugi. Mă uit in oglinda si mă sperii am un par așa ciufulit cred ca mai mult de asta a rămas așa. Mă pieptăn, apoi mă dau cu puțin fond de ten si cobor.

- Scuze ca te-am făcut sa aștepți da nu te așteptam plus ca dormeam.

- Mi-am dat seama ca dormi si apropo arați foarte bine.

- Mersi da ce faci aici, parca urma sa ne vedem la prânz sau ai venit sa anulezi?

- Nu nici gând. Am venit sa te invit la un picnic in parc.

A zis picnic, nu am fost niciodată la un picnic si mi-am dorit mereu sa fac unu da Cătălin nu era cu ieșirile in aer liber si m-am lăsat păgubașa.

- Ce drăguț ești, da ai fost la cumpărături.

- Normal, cum as putea sa te invit fără sa iau de mâncare.

- Pai mergem acum?

- Da am mâncarea in mașina si mai lipseai tu.

- Pai eu sunt gata hai sa mergem îmi e așa de foame ca as manca si iarba din parc. Si începem sa radem.

- Vad ca te simți mai bine azi.

- Da mulțumita ție nu am mai fost niciodată la un picnic si am puține emoții.

- Cum? Niciodată? Tu ai fost crescuta in copaci?

- Da printre maimuțe de unde crezi ca moștenesc parul asta? Îl vad ca se prăpădește de ras si mă molipsesc si eu. Hei ai grija ești la volan vreau sa ajungem in parc nu intr-un copac ok.

- Bine, bine da sa ști ca miar plăcea si in copac tu ești deja experta in cățărare.

- Ha ha ha ce sa iți povestesc. Tot drumul pana in parc glumim si aflu ca ii e frica sa se cațăre in copaci, când era mic a căzut dintr-unul si de atunci nu s-a mai urcat. Chiar îmi place Alex mă face mereu sa rad si știu ca daca as avea nevoie de ajutor ar veni imediat. Cel mai mult îmi plac ochii cred ca au aceeași nuanța cu a mei doar ca el are genele mai mari ahh si buzele numai bune de sărutat fapt si demonstrat atât de dulci si...

- Hei iar visezi cu ochii deschiși? Am ajuns. Coboram din mașina si deschide portbagajul.

- Da ai adus ceva de mâncare, ce ai făcut ai golit un magazin?