Alegere Vinovata vol I [ IN CURS DE EDITARE]

29

- Dumnezeule mare! Exclam.

E cea mai urata rochie care am văzut-o in viața mea. E verde cu un decolteu adânc pătrat, lunga pana in pământ, cu o funda imensa la spate de culoare neagra si la fel erau si mânicile rochiei din dantela neagra. Combinația era dezastruoasa, daca mă îmbrac cu rochia asta o sa pierd înainte sa intru pe scena.

- Nu e cea mai frumoasa rochie pe care ai văzut-o? Mă întreabă Roxana.

- Tu ai ochii scoși? O întreb socata.

- Nu, încă sunt la locul lor, si începe sa rada cu lacrimi.

- Asta e cea mai hidoasa rochie de pe fata pământului, ii spun cu voce pițigăiata.

- Asta pentru ca a fost o gluma, spune Sergiu din spatele meu. Si se pun amândoi pe ras când îmi vad expresia fetei.

- Doamne, am crezut ca trebuie sa port chestia aia, si încep si eu sa rad.

- Atât de orb mă crezi? Si scoate din garderoba o alta husa si o deschide.

Rămân fără suflu pur si simplu. Frumusețea rochiei e de nedescris, e albastra cu un decolteu elegant, adânc care ar putea fi considerat vulgar dar nu e deloc e. E toata din voal, metri întregi de voal...si bătuta cu pietricele prețioase. Cureaua din mijloc e făcută din paiete arginti si ii da rochiei o sclipire aparte. Rămân pur si simplu cu gura căscata. Mă duc si iau materialul in mana, pare atât de ușor.

- E...e...e atât de frumoasa încât nu am cuvinte sa o descriu, ii spun.

- Am făcut-o special pentru tine, tu m-ai inspirat sa fac aceasta rochie. Vreau sa o păstrezi.

- Îți mulțumesc, e cea mai minunata rochie, mai am un pic si simt ca îmi dau lacrimile, Roxana observa.

- Nu! Sa nu îndrăznești sa plângi, si îmi prinde in par o clama.

- Haide e momentul tău, îmi spune Sergiu.

Mergem in culise, toate fetele arătau prețios dar eu eram singura cu rochie albastra. Cortina se da la o parte si intra prima fata.

- Succes îmi spune fata din spatele meu, parca Raluca o chema.

- Mult noroc si ție, ii spun.

Acum e acum, intru pe scena si toata lumea aplauda, din public se aud strigate de apreciere. Înaintez pana in fata si fac o pirueta, îmi iau rochia in mâini si mă joc cu ea, arunc un zâmbet juriului si mă duc la locul meu pe scări. După ce toate fetele suntem pe scări, una după alta mai înconjuram o data scena.

- Fetelor trebuie sa recunosc, toate sunteți frumoase, dar numai zece mergeți in semi-finala, iar aici am alesele. Deschide plicul si noi tremuram de emoție.

-...prima fata care merge mai departe este numărul 1...

Mă așteptam, de când am văzut-o prima oara mă gândeam ca blonda va ajunge in finala.

-...următoarea fata este numărul 15...

O doamne eu, înaintez in fata si mă îmbrățișez cu blonda. Sunt mandra de mine, mai trebuie sa trec de proba de cultura generala si ajung in finala. Dar cine știe ce întrebare o sa îmi cada. După ce sunt strigate toate fetele ne luam de mâini si trimitem pupici in public apoi ne întoarcem in culise.

Îl vad pe Sergiu si ii sar in brațe.

- Am reușit, tip de încântare.

- Mă bucur, in cinci minute va întoarceți pe scena așa ca rămâneți îmbrăcate cu aceste rochii. Sa nu lași emoțiile sa te cuprindă. Daca nu ști întrebarea stai si te gândești puțin. Nu trebuie sa răspunzi pe loc.

- Așa o sa fac, si îl pup pe obraz.

- Toate fetele înapoi pe scena, ne anunța cineva.

- Sa ii faci praf, îmi spune Sergiu.

Ii arunc un zâmbet si mă duc pe scena la locul meu. Înaintea mea sunt patru fete deci pot sa îmi controlez emoțiile. Numărul 9 a cam dat-o in bara. Hai Andreea, trebuie sa mă gândesc ca sunt înapoi pe băncile scoli.

- Numărul 15 sa vina in fata, îl aud pe prezentator.

Mă duc in fata si bag mana in bol, amestec puțin hârtiuțele si scot una din ele pe care i-o dau prezentatorului.

- Asta da întrebare. Cum crezi ca ar trebui sa fie combătuta poluarea?

Aoleu avea dreptate asta e o întrebare grea, eu am făcut economie nu mediu înconjurător. Domnul nu tine cu mine.

- In primul rând ar trebui sa folosim automobilele mai rar si sa încercam ceva nou cum ar fi bicicleta, mersul pe jos sau chiar transporturile publice. Lumea ar trebui sa învețe sa recicleze lucrurile pe care le arunca cu nepăsare, as putea spune. Energia ar putea fi economisita daca s-ar folosi becurile economice, copacii ar putea si ei salvați, lumea irosește o grămadă de hârtie care intr-un final ajunge la cos. Poluarea pornește de la oameni iar daca noi nu avem grija de planeta noastră atunci cine altcineva ar face-o? Nimeni va spun eu. Aveți grija de mediul înconjurător, totul pornește de la voi. Mă uit in public si vad ca toata lumea s-a ridicat in picioare si aplauda. Le arunc un zâmbet si am întorc la locul meu. Am dat tot ce e mai bun din mine si pot sa spun ca m-am descurcat grozav.

Toate fetele s-au descurcat de minune. Acum așteptam rezultatele. Vad un membru al juriului care se ridica in picioare.

- Vreau sa felicit toate fetele pentru eforturile depuse, răspunsurile voastre ne-au luat prin surprindere si acum prima fata care merge in finala este...numărul 5.

Chiar merita s-a descurcat de minune.

-...următoarea fata este numărul 1...

Deci am avut dreptate, blonda superba a intrat in finala si este foarte fericita.

-...numărul 24...

Are cel mai roșcat par pe care l-am văzut.

-...numărul 16...

Mă întorc către Raluca si o iau in brațe, mă bucur ca e in finala dar mai este un singur loc si încă 6 fete, încep sa tremur si mă uit la Alex. Îmi face semn sa mă calmez.

-...si ultima fata cea care a impresionat tot juriul cu răspunsul ei este numărul 15.

Tocmai mi-am auzit numărul, cobor scările încă amețita de emoții, fetele mă îmbrățișează si sala aplauda. Nu pot sa cred ca sunt in mijlocul atenției.

- Felicitări tuturor, acum le rog pe cele cinci concurente sa meargă sa se pregătească pentru proba talentelor.

In spate mă așteaptă Sergiu cu Roxana.

- Felicitări! Îmi striga amândoi.

- Nu pot sa cred ca am ajuns in finala, le spun.

- Hai sa te schimbi, am alta rochie pentru tine.

- Da cate ai făcut?

- Atâtea cate meriți, sunt mandra de tine, îmi spune.

Intru in cabina si se pare ca pe masa mă așteaptă un cadou. Un buchet de trandafiri albaștri si un bilet.

- Ce frumoși sunt, si deschid plicul.

„Felicitări! Nu mă așteptam sa ajungi pana aici, sa ști ca nu am sa renunț la tine așa ușor, el a câștigat lupta dar eu o sa câștigat războiul"

Scap biletul din mana si mă sprijin de scaun, cine e oare si ce vrea de la mine. Sergiu îl ridica de jos si îl citește. Îl vad ca se albește si pleacă ca un uragan. Roxana îmi da un pahar cu apa.

- Trebuie sa te calmezi, in jumătate de ora intri pe scena, îmi spune.

- Ai dreptate, nu o sa las pe nimeni sa îmi strice momentul, mă ridic de jos si îmi șterg lacrimile cu mâinile.

"\\"

Taylor multumesc pentru voturi si comentatii, mult succes cu cartile tale.

Vreau da spun ca mai am doar 4 capitole la volumul asta. 

Multumesc tuturor :*