Alegere Vinovata vol I [ IN CURS DE EDITARE]

24

Nu pot lăsa lucrurile așa, îl iubesc si mi-a fost de ajuns pierderea lui Cătălin. Trebuie sa fac ceva, acum îmi pare rău ca am țipat la el si ca l-am constrâns, o sa îmi spună când o sa fie pregătit cu toate ca nu știu ce e așa de grav. Știe ca țin la el si ca i-as ierta greșeala. Nu știu ce legătura am eu in povestea asta, încep sa cred ca faza cu leșinul nu exista si ca au inventat tot doar pentru a acoperi ceva mai grav si daca stau sa mă gândesc si Cătălin are un rol important.

O sa mă duc la Sergiu sa îmi explice ce se întâmpla, sigur si el știe după modul cum a reacționat aseară. Mă dau jos din pat si mă îmbrac, cobor jos si îmi fac o cafea. Îmi este dor de zilele când mama era acasă in fiecare zi dar mă bucur pentru ea ca s-a întors la scoală, știu ca e fericita si la fel si tata. Se iubesc atât de mult, iar noi ii iubim la fel de mult. Îmi spăl cana si chem un taxi intre timp mai arunc o singura privire in oglinda si îmi iau sandalele. Aud claxonul taxiului si ies afara.

- Buna ziua la firma Modelling Star va rog.

Șoferul da drumul la muzica iar afara este foarte cald. Trecem pe lângă parc si observ o silueta cunoscuta.

- Oprește! Așteaptă-mă am văzut pe cineva. Ii spun șoferului.

Ies din mașina traversez strada si intru in parc. Persoana pe care o văzusem nu mai era pe banca, iar in locul lui era un trandafir albastru. Sunt sigura ca era Cătălin doar ca nu se leagă multe, îmi joaca imaginația feste. Mă duc si iau trandafirul si mă întorc înapoi la mașina.

- Putem sa mergem acum, ii spun.

- Ajungem imediat domnișoara, îmi răspunde.

Mi se întâmpla ceva ciudat, trandafirul asta nu avea ce sa caute acolo, parca cineva m-ar urmări. E al doilea pe care îl primesc sau așa cred ca acesta era pentru mine. O sa încerc sa dau de Cătălin sa vad ce sa întâmplat cu el. Ii plătesc cursa si ii las un bacșiș, intru in firma si agitația era mare, peste tot mișunau oameni in special fetele pe care le-am cunoscut aseară. O mana mi se aseaza pe umăr si simt cum clachez.

- Ce mă bucur ca ai venit, îmi spune Roxana si imediat mă relaxez.

- Da, am venit sa vorbesc ceva cu Sergiu, dar ce se întâmpla aici? O întreb.

- Pai toate fetele se pregătesc pentru proba de talent. Mai sunt trei zile deci pregătirile sunt intense.

- Ele deja se pregătesc si eu nici nu știu ce sa fac, si îmi mușc buza.

- Cum? Nu ai pregătit nimic? Mă întreabă uimita.

- Nica nu, o sa vad ce fac azi acum scuza-mă mă duc la Sergiu, ne vedem mai târziu.

- Mă găsești pe aici pe undeva, mă pupa apoi se amesteca in mulțime.

O sa ii spun lui Sergiu sa mă ajute cu proba chiar daca asta înseamnă sa ii spun ceva despre mine, ceva ce nimeni nu știe...doar camera mea. Intru in birou si el era îngropat in hartii.

- Sa aduc o lopata sa te scot de acolo?

- Stai acolo ca nu vreau sa vezi nimic, astea sunt schițele la rochii.

- Dar mor de curiozitate, ii spun si fac o fata de câine plouat.

- Nu merge la mine fata asta, acum de ce ești aici? Nu ești obosita? Mă întreabă.

- Toate fetele sunt aici si nu sunt obosita am venit sa discutam ceva.

- Ce anume?

- Ce se întâmpla cu toata lumea?

- La ce te referi? Si pare un pic confuz.

- De când nu îmi amintesc ce sa întâmplat in noaptea in care am leșinat toți se comporta prea protector si știu ca ascund ceva iar tu ști ce.

Se ridica si se duce la fereastra, pare gânditor si se vede ca oscilează intre adevăr si minciuna.

- Nu știu nimic draga mea, normal ca alege minciuna.

- Atunci cum explici faza de aseară, mă ridic de pe scaun si ridic glasul. Te-ai schimbat la fata când ai vorbit cu Alex, voi știți cine mi-a trimis biletul si îmi faceți si mai mult rău ascunzându-mi asta. Încep sa mă înfurii așa ca mă așez înapoi pe scaun. Sergiu se uita mirat la mine si pare ca a înțepenit dar vine si se sprijină de marginea biroului.

- Lucrurile astea ar trebui sa le discuți cu ai tai si nu cu mine, îmi spune calm.

- Știu si îmi pare rău ca am țipat doar...doar ca am făcut o prostie si acum...Alex, nu mai pot continua si încep sa plâng.

Sergiu vine si mă ia in brațe, am nevoie de asta așa ca plâng pana ajung la doar niște suspine.

- Trebuie sa fi tare ,la cat te iubește Alex nu o sa te lase cu una cu doua.

- Am țipat la el si îmi pare așa de rău, ii spun.

- Trebuie sa ai încredere in el, o sa vezi ca o sa vina singur la tine, lasă-l singur o perioada.

- Nu vreau sa îl pierd si pe el, as înnebuni si ar fi prea mult, ii spun in timp ce îmi șterg ultimele lacrimi.

- Daca faci ce ti-am spus o sa fie bine.

- Îți mulțumesc, si îl sărut pe unul din obraji.

- Te-ai pregătit pentru proba de talent, mă întreabă.

- Nu, mă înroșesc si îmi plec capul.

- S-a întâmplat ceva?

- Da, vreau sa mă ajuți sa mă pregătesc.

- Asta o sa fie plăcerea mea, toate celelalte s-au hotărât, tu o sa faci ceva mai special.

- Nu vreau ceva special, am un talent pe care nimeni nu îl știe.

- Si de ce l-ai ascuns, mă întreabă șocat.

- Pentru ca așa am vrut, am considerat ca e mai bine, ii explic in șoapta.

- Si cam care ar fi talentul asta a tău, mă întreabă cu zâmbetul pe fata.

- Vezi tu eu știu sa...

"\\"

Stiu ca e scurt dar mai am doua capitole pana la concurs, multumesc pentru ca cititi si pentru voturi.

Capitolul asta il dedic lui Adela, te pup.