Alegere Vinovata vol I [ IN CURS DE EDITARE]

3

- Hei, ce sa întâmplat? De ce plângi?

Tresar speriată, nu am auzit pe nimeni apropiindu-se. Îmi întorc capul și ce să văd lângă mine era Alex, oare ce caută prin zona asta.

- Ce faci aici? Si cum mai văzut?

- Mă duceam la cafeneaua de lângă parc, m-au chemat niște prieteni și te-am văzut aici. De ce plângi în halul ăsta te-a rănit cineva sau te-ai certat cu Cătălin? Când îi aud numele lacrimile îmi țâșnesc iar din ochii.

- Păi vezi da ne-am certat și...

- Hai mai bine în altă parte să vorbim sau haide la mine ne putem uita la un film poate te vei simți mai bine. Ce zici? Mă uit în ochii lui și văd că chiar ii rău poate totuși simte și el ceva pentru mine.

- Și cu prieteni tăi ce faci?

- Asta nu e o problemă, vor crede că am găsit o puicuță pe stradă și am agățat-o.

- Of mare cocoș te mai crezi. Și începem amândoi să râdem.

- Haide mi-am parcat mașina la intrare. Mă ridic și mă ia de mână, simt cum mă trece un fior. Ne plimbăm în liniște restul drumului. Văd mașina neagră în față, îmi deschide portiera și mă așez. Se urcă la volan și văd că mă privește insistent.

- S-a întâmplat ceva? Îl întreb.

- Nimic. Și mă sărută pe frunte, rămân stană de piatră a fost cel mai dulce sărut pe care l-am primit și nu a fost pe buze. Îmi place să fiu sărutată pe frunte da acum ma electrocutat ceva l-am simțit în tot corpul. Mă uit pe geam și văd multe cupluri pe stradă și iar îmi vine să plâng.

- Pot să dau drumul la radio, am nevoie de ceva să mă distragă de la cele întâmplate.

- Stai puțin îl deschid eu. Aud melodia lui Adrian Sână „Lacrimi curg".

„Mă privesc doi ochi goi, doi ochi goi

Dintr-o poză cu noi doi, noi doi

Doar acum realizez

Ce înseamnă să pierzi

Crezând că ai câștigat.

Cum să uit când îmi cântai

Și îmi săreai în brațe

În ochii tăi se oglindeau

O mie de speranțe

Și mă sting ușor

În amintiri uitate

Mai am un singur dor

Să te simt aproape

Fiindcă...."

- Hei! Andreea ești bine? Iar plângi?

- Ce fac? Îmi pun mâinile pe obraji și văd că are dreptate, nici nu mi-am dat seama că a închis muzica.

- De ce ai oprit radioul?

- Pentru că am ajuns și am văzut că nu te simți bine. Mă uit pe geam și într-adevăr eram în fața blocului. Coborâm din mașină și urcăm ținându-ne de mana. Deschide ușa și mă poftește înăuntru.

- Acum îmi povestești și mie ce se întâmplat cu tine. Am încredere în el și chiar am nevoie de cineva să mă înțeleagă.

- M-am certat cu Cătălin și cred că ne-am despărțit? A rămas pe loc mut de uimire asta nu cred că e de bine.

- Ce? De ce? S-a întâmplat ceva?

- Păi, am primit o ofertă să particip la un concurs de frumusețe și el a început să țipe și mi-a interzis să particip.

- A făcut ce? E o șansă minunata pentru tine felicitări cum poate să îți zică asemenea aberații. Draga mea daca nu te duci singură, te leg, te bag în portbagaj și te duc acolo.

Mă uit la el si începem amândoi să râdem știam că mă pot baza pe el.

- Chiar vreau să particip, chiar dacă nu o să câștig o sa fie o experiență care o să îmi schimbe viața.

- Doar din cauza concursului va-ti certat?

- Nu, a fost avansat și trebuie să se mute la Focșani urmând să vina acasă doar in week-end sau ar vrea să mă mut cu el iar eu nu vreau îmi place aici, acolo nu am prieteni, nimic, nu pot să fac asta.

- Of, e un netrebnic, tu să te duci acolo da el nu e în stare să te susțină.

- Nu e de acord cu astfel de concursuri zice că sunt pentru curve?

- Poftim? A avut tupeu să îți zică asta știind că o să participi?

- A făcut-o la nervi poate nu si-a dat seama.

- Nu îi lua apărarea acum. Sunetul telefonului ne întrerupe conversația. Mă uit pe ecran și văd un mesaj de la mama. „Mănânci acasă în seara asta? Fac peste la cuptor ". Oricum nu am chef să ies în oraș și eu ador pestele. „Da mamă, ajung în cinci minute :*"

- Trebuie să plec era mama îmi pregătește o masă delicioasă. Amânăm filmul pe altă dată?

- Da sigur nici o problemă te invit mâine la prânz ce zici?

- Da sigur și așa nu am planuri, vream să stau să îmi plâng de mila da e bună și puțină companie. Poate plângem împreună.

- Nici o șansă eu nu plâng fetiță.

- Eu? Fetiță? Prefer scumpo.

- Bine scumpo, păi atunci ne vedem mâine și gata cu plânsul, ce naiba o să participi la un concurs vrei să faci riduri și cearcăne?

- Ahh răule! Ne vedem mâine. Îl sărut pe obraji și îmi zâmbește.

Poate până la urmă nu a fost o zi așa de rea. Mai urmează să trec peste întrebările alor mei și apoi la somn cu mine.

"\\"

Capitolul ăsta îl dedic noi mele prietene Daria, mulțumesc că ai început sa îmi citesti cartea și că mă încurajezi. Să ști că îmi place cum scrii și așteptăm și continuarea la Încredere. Vă pup :* :* :*