Alegere Vinovata vol I [ IN CURS DE EDITARE]

16

Bratul meu îl cauta pe Alex dar locul de lângă mine este gol, deschid ochii si analizez încăperea dar nici urma de el. Doar nu ma lăsat aici si a plecat. Mă dau jos si îmi vad rochia si cămașa lui pe scaun. Ușa se deschide si apare el.

- Buna dimineața raza, îmi spune cu zâmbetul pe buze.

- Am crezut...buna dimineața si ție. Ce ai acolo? Îl întreb curioasa

- Micul dejun.

- Tu l-ai pregătit? Întreb mirata.

- Da eu, cine altcineva?

- Pai...aseară aveai un bucătar si mă gândeam...

- Le-am spus sa plece înainte sa venim aici. Suntem singuri draga mea, si îmi face cu ochiul.

Ne așezam pe pat si abia atunci vad ce a adus. Pâine prăjita, cafea si clătite...wow clătite cu ciocolata iar in mijloc un pahar cu un trandafir albastru...preferatul meu.

- De unde sit de trandafir? Îl întreb mirata.

- Te-am văzut o data când te-ai luat unul de la o florărie si am presupus.

- Mulțumesc, sunt preferați mei.

Arata bine fără cămașa cu toate ca are pantaloni pe el...iar eu încă sunt doar in lenjerie in fata lui.

- Ai roșit s-a întâmplat ceva? Si îmi ridica fata sa mă privească mai bine.

- Nu...clătitele sunt gustoase.

- Asta e un mod plăcut de a-mi închide gura.

Radem amândoi, clătitele sunt chiar gustoase. Vorbim despre serviciul lui apoi mă întreabă cum e la mine.

- Încep sa mă obișnuiesc, nu prea știu ce o sa fac la proba de talent.

- Găsești tu ceva, ai multe talente, îmi spune privindu-mă in ochii.

- Ce vrei sa spui cu asta? Privirea mea caută un semn dar nu.

- Ști tu, îmi răspunde scurt.

Mă uit la el si vad ca zâmbește, doar nu... nu are de unde sa știe...nici părinți mei nu știu. Vreau sa fie o surpriza.

- Trebuie sa plec, as vrea sa mai stau dar părinți mei au nevoie de mine.

- Nui nimic, nici eu nu le-am zis alor mei nimic. Probabil ca sunt îngrijorați ca nu am dormit acasă.

- Andreea? Îmi spune șoptit numele.

- Da Alex?

- A fost minunat si sa ști ca chiar...te iubesc.

Am lacrimi in ochii, as vrea sa ii spun ca si eu îl iubesc da nu pot, nu îmi iese nimic pe gura, a fost cea mai frumoasa noapte din viata mea chiar daca nu s-a întâmplat nimic.

- Nu e nevoie sa zici nimic...când o sa fi pregătită si o sa simți cu adevărat...

Sar pe el si îl sărut si nu știu cum se face ca ajungem pe podea cu mine deasupra.

- Ohhh nu știam ca ești așa jucăușa, îmi spune si ii apare o sclipire in ochi.

- Nu cu toata lumea ii spun eu rușinându-mă.

- Nici nu speram asta.

- Hai sa ne îmbrăcam, daca vrei sa ajungi azi la părinți tai si nu in alta zi.

- Sugerezi ceva?

- Cine eu? Nu dragul meu.

Îmi iau rochia si încep sa mă îmbrac dar fermoarul asta iar îmi da bătăi de cap.