Alegere Vinovata vol I [ IN CURS DE EDITARE]

20

Am revenit inapoi la Andreea, cred ca o sa mai fac capitole din perspectiva lui Alex. Voi ce ziceti?

Doamne de ce mă doare capul așa de tare. Nu îmi amintesc sa fi băut aseară, de fapt nu îmi amintesc nimic. Deschid ochii si mă sperii, asta nu e camera mea, întorc capul ceea ce îmi aduce o durere puternica. Totul era alb si nu se auzea decât sunetul aparatului la care eram conectata. Ce caut intr-un spital? Ce se întâmpla cu mine? Mă uit mai atent si vad ca Alex dormea pe un scaun si mă ținea de mana. Încep sa plâng, de ce nu îmi amintesc nimic. Se pare ca plânsul meu la trezit.

- Ce e iubito? De ce plângi? Mă întreabă îngrijorat.

- Nu știu cum am ajuns aici, ce mi s-a întâmplat? De ce nu îmi...amintesc, îl întreb printre sughițuri.

- Iubito liniștește-te, si mă mângâie pe par.

- De ce nu îmi răspunzi, ii spun țipând. Si atunci sa deschis ușa si a intrat un doctor presupun după îmbrăcăminte.

- Buna dimineata, cum se simte pacienta mea in aceasta dimineața?

- Nu foarte bine, ce mi sa întâmplat? Îl întreb in speranța ca o sa mă lămurească.

- Ai avut o cădere de calciu si ai leșinat, spune cu un zâmbet pe fata.

- Am cee? Eu nu leșin niciodată, si de ce nu îmi amintesc nimic? Îl întreb contrariata.

- Te-ai lovit la cap când ai leșinat si e posibil din cauza asta.

- Acum înțeleg durerea năucitoare de cap, spun încercând sa zâmbesc.

- O sa te externez doar daca îmi promiți ca ai sa te alimentezi corect si o sa ai grija de tine, mă mustreaza doctorul cu degetul.

- Promit doctoreee...?

- Mircea, îmi spune zâmbind.

- Va promit ca o sa mănânc si o sa fiu o fata ascultătoare.

- Bine acum am nevoie de iubitul tău sa semneze ceva si după puteți pleca.

- Iubito vin imediat pana atunci îmbracă-te.

- Bine, unde îmi sunt hainele? Îl întreb pentru ca nu le vedeam nicăieri?

- Aaa...pai... Îl vedeam ca se fâstâcește dar nu știam de ce. Am uitat de haine.

- Ceee? Si cu ce vrei sa plec? Cu cearșaful? Si îl vad ca se schimba la fata.

- Nu va faceți griji, sora dumitale a venit aseară când voi dormeați si mi-a lăsat mie niște haine, o sa trimit o asistenta. Apoi pleaca amândoi lăsându-mă singura.

Ce se întâmpla cu el, îl frământă ceva si nu vrea sa îmi zică. Tot e ciudat ca nu amintesc. Îmi duc mana la cap si încep sa caut un cucui, daca m-am lovit ar trebui sa am semne, dar nu găsesc așa ceva, ce ciudat. Apare si asistenta si mă ajuta sa mă îmbrac. Mulțumesc ca sora mea mi-a pus si lenjerie ca a mea parca sa evaporat. Tricoul si fusta mă fac sa mă simt mai bine. Un ciocănit îmi distrage atenția.

- Intra, spun eu.

- Buna Andreea, îl aud pe Sergiu.

- Buna, de unde ști ca sunt la spital? Oare era si el când am leșinat?

- Ma sunat mama ta si mi-a povestit tot, si îmi da un buchet cu trandafiri albi care miros divin.

- Mulțumesc, drăguț din partea ta, ii spun zâmbind.

- Azi vreau sa stai acasă, si daca mâine te simți mai bine sa vi la firma, oricum nu te vom extenua, o sa lucram ceva la parul tău si după poți sa pleci.

- Bine, oricum o sa vin, nu suport sa stau închisa in camera, si îmi dau ochii peste cap.

- Bine, ne vedem mâine atunci ca nu vreau sa te obosesc.

- Bine si mulțumesc ca ai venit. Îl sărut pe obraji apoi pleacă.

Nu durează mult si se întoarce si Alex.

- Am vorbit cu părinți tai si vor veni mai devreme azi iar pana atunci am eu grija de tine, am sunat si la mine la munca si le-am zis ca apar după masa.

- Super, dar nu vreau sa fiu dădăcita, ii spun cu o privire serioasa.

- Mai vedem, îmi spune cu o urma de amuzament.

Mă tine de mana pana ajungem la mașina, intru înăuntru si îmi pune centura apoi mă săruta pe frunte.

- Ai zis ca nu mă dădăcești, ii spun cu o voce supărata.

- Eu nu am promis nimic draga mea. Pornește mașina si da drumul la muzica. Începe sa fredoneze, mi se pare mie sau chiar are voce? Tot drumul a fredonat, credeam ca nu mai ajungem. Ies din mașină si nici nu fac doi pași ca mă ia in brațe.

- Ce faci? Tip la el.

- Te car in brațe nu vezi?

- Am leșinat nu sunt oloaga, pune-mă jos, ii spun râzând.

- Nu, nu este voie. Îl vad ca înconjoară pana la ușa din spate care era deschisa. Ciudat mama mereu o închide.

- De ce am intrat prin spate? Îl întreb mirata si cu ochii mari.

- Pentru ca nu avem o cheie si mama ta a lăsat ușa deschisa, mă informează.

Mă duce in camera la mine si mă pune in pat, îmi aranjează perna si mă învelește.

- Termina! Ii spun bosumflata.

- Cu ce sa termin? Nu am făcut nimic. Vrei ceva de mâncare?

- Da chiar îmi este foame. Oare când am mâncat ultima oara, stomacul meu pare gol. Îl aud cum prepara ceva in bucătărie, sper sa nu facă o prostie, e de ajuns sa fiu eu aia bolnava. Mă așez mai comod si aștept sa îmi vina mâncarea. Asta e chiar amuzant, îmi place dădăceala lui. Ușa se deschide si apare Alex cu o tava, doamne îl iubesc așa de mult.

- Ti-am făcut cartofi prăjiți si am pus si brânza pe deasupra așa cum îți place ție.

Îmi pune tava in brațe, miroase grozav iar mie îmi vine sa plâng. Ia furculița si îmi da sa mănânc, ne bufnește rasul pe amândoi si începem sa ne hrănim reciproc. Cătălin nu a făcut asta niciodată.

- Cătălin unde e? Îl întreb si îl vad ca se îneacă.

- Aaa...nu îți amintești?

- Ce? Pufnesc eu.

- A plecat ieri, îmi spune scurt.

- Dar nu si-a luat rămas bun, a plecat așa? Chiar nu îmi amintesc ce naiba?

- Ba da, va-ti luat rămas bun doar ca nu îți amintești, îmi spune uitând-se la fereastra.

Simt o durere in inima, nu ar trebui sa îmi para rău acum îl am pe el. Ce altceva mi-as mai dori. Terminam de mâncat cu toate ca mi-a dispărut pofta.

- Ar fi bine sa te odihnești, îmi spune cu un glas stins.

- Bine, doar daca ramai cu mine pana adorm.

Da din cap si se aseaza lângă mine luându-mă in brațe. Mă simt așa ocrotita si protejata lângă el. Sper sa îmi revină amintirile mai repede, si gândindu-mă la cele petrecute in ultimul timp adorm.

"\\"

Ana multumesc pentru voturi esti o scumpa. Imi place cartea ta "Iubesc si sunt ranita"  continua tot asa te pup