My Boyfriend, The Dj

L.A

Keytlin's P.O.V

- Keytlin, Keytlin! Keytlin trezeste-te! 

- Uhhhm? De ce? Nu vreau!

- Am ajuns, suntem la noua noastra casa. Coboara din masina!

Deschid ochii lenesa si ma ridic in fund pe bancheta incomfortabila a masinii. Ies din masina buimacita si sparta de somn si imi frec ochii de la lumina soarelui.

O briza de aer cald imi bate in fata si simt cum toti muschii fetei mi se relaxeaza. Ma uit in fata mea inca somnoroasa si admir casa din fata mea.

Este o casa mare, vopsita cu un galben spalacit, cu multe balcone si ferestre, iar sus are o terasa uriasa cu doua canapele si o masuta de sticla intre ele, iar la colturile balustrazii, sunt cate un palmier. In jurul casei este numai verdeata si flori iar in spatele ei este gradina.

Garajul este lipit de casa. 

- Spune-i buna noii tale case si noii tale vieti. Mama imi spune in timp ce trece pe langa mine cu Alya in brate.

Casa si viata noua. Ma nelinisteste gandul asta, mai ales cand ma gandesc ca trebuie sa o iau de la capat cu tot. Eu n-am vrut niciodata o viata sau casa noua, imi vroiam si inca imi vreau viata mea veche, cea normala, cea in care eram doar eu, mama si tata. Cea in care ma duceam la sala de gimnastica in fiecare zi dupa scoala pentru antrenamente cu Sarah, cea in care ma distram cu prietenele mele, cea in care concuram la diverse concursuri, olimpiade la gimnastica si luam locul unu si doi, cea in care mama si tata nu erau divortati.

Nu ma intelege gresit, Ethan este un barbat minunat, chiar ma bucur ca mama si-a refacut viata si s-a maritat cu el, este un tip bun, intelegator, iubitor si foarte rabdator. Are o meserie stabila din care ia un salariu foarte bun si chiar ne iubeste cu adevarat pe mama, Alya  si pe mine. Si sa fiu sincera si mama il iubeste foarte tare, iar eu tin la el ca la propriul meu tata, dar nu-i pot spune tata, e prea devreme.

- Hei pustoaico, la ce te gandesti? Ethan vine langa mine carand o cutie si scaunul de masina al Aliei. 

- La cat de uimitor va fi sa locuim aici. Mergem amandoi spre intrare. 

- Da stiu, e uimitoare casa, am avut noroc ca am luat-o asa de ieftin.

- Da. Soptesc si intru in casa.

Inauntru, cum intrai era sufrageria, care momentan este goala, deoarece camionul cu lucrurile noastre nu au ajuns inca, apoi prima usa este bucataria, care este imensa, dar din nou, goala. Din sufragerie sunt niste scari care duc la etaj.

- Keytlin, poti sa te duci sa-ti alegi o camera de la etaj. Ethan imi spune in timp ce pune cutia pe care scria cu marker „Bucatarie” pe jos. 

- Sigur, dar cand va veni camionul cu toate lucrurile precum: canapelele, mesele, paturile, blatul de bucatarie, televizoarele etc. ? 

- Maine dimineata vor veni toate, momentan vom lua cina pe jos.

- Pe jos?! Il intreb uitandu-ma la podea.

- Dope. Lungeste p-ul si scoate o lingurita din cutie. Ai fi crezut ca daca am dat o groaza de bani pe mobila si aparatura noua n-am lua cina pe podea si ne-am uita pe pereti. Ethan se uita in jurul lui si ranjeste. 

- Te-am auzit! Mama tipa din sufragerie si incep sa rad.

- Scuze draga. Ethan striga si se stramba ingrijorat la mine. 

- Mai bine te-ai duce sa-ti alegi camera, o sa dormim in saci de dormit pana vin paturile. Ethan se duce in bucatarie iar eu ma uit spre sufragerie pentru ultima data inainte sa plec la etaj