Invata sa-ti repari greselile

469 25 3
                                    

Keytlin's P.O.V

Ma mai uit la mesajul de la J inca cateva minute, citind fraza din nou si din nou.

Probabil ma uraste.

Se aud pasi in departare apoi usa se deschide.

– Scumpo, hai sa mananci, cina este gata.

– Nu mi-e foame.

Mama se uita lung la mine iar dupa o bucata buna de vreme intra in camera inchizand usa in urma ei.

– Bine, ce se intampla cu tine?

Se aseaza langa mine privindu-ma insistent.

– Cei de la UCLA au sunat. Mi-au oferit o a doua sansa, daca accept sunt oficial studenta acolo si incep antrenamentele de luni.

Imi mentin privirea in jos, tonul fiind stins.

– Pai si nu inteleg care e problema.

O privesc cu subinteles asteptand sa se prinda.

– Martin...

Se aude o soapta urmata de un oftat.

– Ca mama ma simt obligata sa-ti spun sa te duci la facultate. Dar, tot ca mama, nu te pot opri daca vrei sa pleci cu Martin. Doar fa ce simti iubito. Eu voi accepta orice decizie vei lua.

Imi prinde mana si isi trece degetul mare peste palma de mai multe ori.

– Daca-ar fi doar asta...

Soptesc, dar sunt sigura ca m-a auzit.

– Ce ai mai facut? Ma intreaba razand sarcastic.

– Julian e in oras. Ma intorc sa-i vad reactia.

– Oh! Din nou asta e o problema pentru ca...

Ii arunc din nou privirea aceea sarcastica, la un moment dat picandu-i fisa din nou.

– Keytlin Jessica Mira Shaler, de ce l-ai mintit pe baiat? Merita sa afle adevarul!

Ridica tonul la mine, privindu-ma dojenitor.

– Pai si ce era sa fac? Nu am vrut sa-l ranesc, de asta i-am ascuns totul.

– Nu ai vrut, i-ai ascuns totul?  De ce spui totul la trecut?

– A aflat. Mi-a trimis mesaj acum o jumatate de ora.

– Cum?  De unde?

– Nu stiu! Presupun ca si-a dat seama.

Se lasa o liniste asurzitoare intre noi. Dupa un minut mama vorbeste.

– Ce ti-a zis?

– Mai intai a spus ca ma joc cu ei, ca nu doar eu am dreptul sa ma simt ranita, apoi m-a intrebat daca m-am gandit macar un pic la Bebe, iar in final mi-a spus ca nu e totul despre mine.

– Urasc sa ti-o spun iubito, dar chiar pare ca te joci cu ei. Iar in ceea ce o priveste pe Bebe, are dreptate, din nou.

– Stiu, si ma simt grioaznic.

Raman tacuta desi in minte am o groaza de intrebari si obiecti. Mintea mea nu e deloc tacuta.

– Daca vrei sa indrepti totul o iei usor, pasi de bebelus, incetul cu incetul. Eu zic sa incepi prin a vorbi cu Bebe, apoi la fel ca dominoul o piesa o va lovi pe alta, apoi cealalta pe alta. Dar trebuie sa darami prima piesa, deci du-te si vorbeste cu ea.

Se ridica de langa mine, apoi cu pasi marunti paraseste camera.

Imi mut privirea de pe usa pe telefonul de langa mine. Intind mana spre el, dar mi-o retrag la loc imediat. Ma mai uit la telefon pentru inca cateva secunde, apoi decid sa o sun.

My Boyfriend, The DjUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum