My Boyfriend, The Dj

Ciudat

Keytlin's P.O.V

– Intra. Ma dau din calea lui.

– Ce faci tu aici? Nu ca ar fi o problema.

Incerc sa-mi gasesc cuvintele pe care sa i le spun dar mintea mi-e goala. E prea curand, va deveni ciudat.

 – Am venit sa-l vad pe Martin, duminica pleaca.

– A corect.

Trec pe langa el luandui-o in fata. Martin ma intreaba din priviri cine e, eu insa doar ma asez pe un fotoliu din dreapta lui. Julian apare si el in peisaj, are mainile bagate in buzunare si zambeste.

– Ia uite ce a adus anul. Traiesti, presupun ca e bine. Julian scapa un chicot in timp ce se imbratiseaza frateste cu Martin.

– Stai asa, cum vine asta? Eu nu am primit o imbratisare. Treci incoace Jordan.

Ii fac semn sa vina spre mine, el doar ranjeste si ma ia in brate intr-un final.

– Deci, ce e nou? Ce am ratat?

Ma uit la Martin, apoi la J care se aseaza pe canapea. Stiu exact dupa privirea lui Mart ce vrea sa-i spuna asa ca actionez repede.

– Merg la facultate! 

Julian pare surprin dar apoi etaleaza un zambet de milioane. 

– Asta-i minunat! Ma bucur enorm de mult pentru tine. Nici macar nu vreau sa intreb cum ai reusit, pentru ca nu-mi pasa. Doar treci inoace!

Il imbratisez pentru a doua oara, Martin uitandu-se cu gura intredeschisa la noi. Imi arunca privirea aia de " Nu-mi vine sa cred " mereu m-a enervat privirea aia.

– Iar printre alte vesti- 

– Martin pleaca in turneu! 

Aproape strig ca sa-l pot intrerupe.

– Da, am auzit. Buna treaba fratioare.

Bat palma intre ei, dar Martin continua sa se uite la mine in felul ala.

– Key, pot vorbii cu tine, in bucatarie? Martin imi face semn spre bucatarie.

– Sigur. Oricum voiam un pahar de suc, Julian vrei si tu unul?

– O cafea te rog.

Ii zambesc apoi intru in bucatarie, Martin in spatele meu.

– Ce faci, Keytlin? Martin ma ucide din priviri.

– Nu vreau sa-i spun. Nu inca.

Iau cutia de cafea din dulap, evitand privirea brunetului.

– Ce mai astepti?

– Martin, nici macar nu mai stiu daca mai e o relatie de spus. Mai este?

Ma intorc spre el cu ceasca de cafea in mana. Pare ranit, se uita in alta parte, probabil nici nu vrea sa ma vada.

– Nu vreau sa-i spun pana nu stiu sigur ce se intampla intre noi. Pentru ca daca lucrurile stau cum stau acum, atunci o las balta.

Trec pe langa el ducandu-ma langa J pe canapea.

– Cafeaua ta domnule. I-o asez pe masuta din fata lui.

– Pai multumesc.

O ia de pe masuta si soarbe din lichidul negru fierbinte.

– Si ce ai mai facut?

Martin il intreaba apoi se aseaza pe fotoliul din dreapta noastra.

– Mai nimic. Pregatesc cateva melodii noi, mai multe festivale. Totul merge bine pentru mine.