My Boyfriend, The Dj

Relatia tata-fiica nu mai e

Keytlin's P.O.V

- Spun doar ca nu e bine. Ma intorc spre Martin.

- De ce?

- Cred ca e prea direct.

- Sunt 4 luni decand suntem impreuna. Eu nu cred ca e direct.

-Da dar sunt acele doua cuvinte! E mare. Esti sigur?

- Cred. Martin ia o gura din cutia de bere.

- Mart, nu-i spune pana nu esti sigur. Ii vei da sperante false.

Pentru un motiv anume vreau ca aceasta declaratie sa intarzie pe cat de mult posibil. Si asa va si fi. Vreau ca aceasta confesiune a lui Martin sa fie cat mai indepartata de acum.

- Da. Ai dreptate.

- Dar hai sa nu ne batem capul cu asta. Cum ti s-a parut concertul? Schimb subiectul.

- Super. Mi-au placut artificiile si energia pe care au emanat-o baietii.

Scot un mic tipat, Martin rade, lasandu-si capul in jos.

- Keytlin! O voce cunoscuta se aude din spatele meu.

Ma intorc, tata alergand spre mine.

- Tata? Ce faci aici?

- Vreau sa vorbesc cu tine.

Ma uit la Martin care se uita la mine.

- Acum?

- Voiam sa-ti spun acasa dar nu cred ca ar fi imbunatatit vestea.

- Ce veste? Ma aproprii mai mult de el.

- Haideti mai bine sa mergem undeva mai retras. Martin ma trage mai spre el.

- Da... Tata pocneste din degete incercand sa-si aminteasca numele satenului.

- Martin. Raspund pentru el.

- Martin are dreptate.

Mergem in cel mai apropriat local care era un McDonlad's.

Ne asezam la o masa afara, tata uitandu-se cand la mine cand la Martin.

- Deci, ce mai face Julian?

- Tata! Spune ce ai de spus!

- Eu, Jenna si Emily ne mutam in Italia.

- Cum? Tata ai spus ca veti ramane aici. Ca nu o sa ne mai parasesti.

- Stiu ce am zis Keytlin. Dar Jenna a vrut...

- Jenna a vrut! te-ai gandit vreodatata ce vreau eu. De ce am nevoie? Normal ca nu! De ce nu pleci acum? Dispari!

- Keyt... Martin imi pune o mana pe umar.

- Nu! Sunt macar fata ta?

- Normal ca esti Keytlin.

- Nu prea cred.

- Eu o sa va las singuri. Martin se ridica de pe scaun dar il prind de mana si il opresc.

- Nu trebuie.

Martin se aseaza la loc pe scaun, uitandu-se trist la mine. Ma intelege, stie prin ce trec acum, de asta se uita la mine asa.

- Keytlin, imi pare rau. Dar trebuie. Tata incearca sa imi explice.

- Tocmai asta e, ca nu trebuie. Ai spus ca prima data n-ai avut de ales, cand aveai. La fel si acum, daca ai de gand sa-ti alegi noua familie in locul meu, atunci pleaca de acum.