My Boyfriend, The Dj

Un " sarut " in ploaie

Keytlin's P.O.V

– Martin haide! O sa intarzii.

Strig la brunetul de la volan.

– Calmeaza-te. Avionul lui Julian va decola in 20 de minute. Avem timp.

– Stiam eu ca trebuia sa stau peste noapte la el. Daca nu reusesc sa imi iau la revedere e numai vina ta si a mamei. Imi incrucisez mainile la piept si ma trantesc de spatarul scaunului bosumflata.

– Nu mai fi asa un copil, Keytlin. Martin rasufla enervat.

– Oh! Acum tu esti nervos? Pai atunci eu cum ar trebui sa ma simt? Era sa fiu omorata de mama din cauza ta, iar acum din cauza condusului tau o sa-mi ratez iubitul.

– Sti ceva Keytlin, daca ai facut asta pentru mine doar ca sa-mi dai peste nas, atunci nu ar fi trebuit sa ma acoperi din prima faza. Se presupune ca trebuie sa-mi faci favoruri pentru ca esti prietena mea, nu ca vrei sa ma faci sa ma simt prost dupa aia.

Vocea lui arata frustrare, iar in momentul asta ma simt prost pentru actiunile mele. Privirea lui este mentinuta in fata.

– Imi pare rau Martin. Sti ca nu te-am acoperit doar ca sa-ti dau peste nas dupa aia. Te-am acoperit pentru ca imi esti prieten. Nu te supara pe mine. Vreau doar sa ajung la timp.

– E bine. Vocea lui e joasa, mai mult ca o soapta, ceea ce ma face sa ma simt mai prost.

Cu siguranta lucrurile nu sunt " bine " deloc!

Imi mut ptivirea de pe el pe geam, lipindu-mi fruntea pe geamul rece al masinii. Ma uit in sus, norul negru ce sta deasupra L.A-ului imi face ziua mult mai sumbra.

Desi e sambata, orgoliul meu e la pamant, deja incepand sa calc pe el.

Am inceput ziua prost de dimineata, deci sunt destul de sigura ca se va termina prost. Ma simt exact ca vremea de afara, mohorata si sumbra. Iar incidentul de acum cateva secunde nu ma ajuta mai deloc, din contra imi stirbeste destul de rau starea de spirit.

Dar sa speram ca un sarut de la iubitul meu si o imbratisare, imi va pune un soare dupa norii de furtuna. Si spun dupa nori, pentru ca va trevui sa astept pana weekendu-ul viitor ca sa-l mai pot strange in brate.

Aseara Julian m-a intrebat daca nu vreau sa merg cu el in fiecare weekend, pe unde merge el. Si dupa ce am avut acordul lui Eth si al mamei ( de care sincer nu prea aveam nevoie, pentru ca sunt majora si ma duceam chiar daca spuneau nu ), i-am spus ca da.

Este o experienta unica, sa zbor in diferite tari la cele mai mari festivale de EDM din lume, alaturi de iubitul meu, suna perfect. Dar din cate mi-a spus Julian, este si obositor. Exista zile cand zboara cu avionul o zi intreaga, sau nopti in care doarme doar 3 ore, si alea in avion sau masina. Dar ca orice alta meserie are sacrificiile ei, corect?

Sunt trezita la realitate, atunci cand masina se opreste in fata aeroportului. Cateva picaturi de ploaie se scurg pe geamul masinii, dandu-mi de inteles ca trebuie sa ma misc repede.

Imi desprind centura si deaschid portiera, frigul facandu-si cale in masina.

Ma opresc atunci cand vad ca Martin nu se misca din locul lui.

– Nu vi? Il intreb slab, privirea mea ramanand in fata.

– Mi-am luat la revedere aseara. Tonul vocii lui este la fel de jos, ba chiar mai jos ca al meu.

Oftez, urmand sa pasesc afara din masina. Trantesc portiera la loc si incep sa alerg spre intrarea aeroportului.

Pentru prima data de cand sunt aici, imi e frig. Este prima data cand nimeresc vant rece in insoritul Los Angeles, care acum nu mai este atat de insorit.