My Boyfriend, The Dj

Martijn Garritsen

Keytlin's P.O.V

Ma holbez la picioarele mele ce atarna pe langa patul alb pe care stau, incercand sa-mi gasesc o distractie.

Mama si doctora sunt afara de ceva minute, ma intreb ce vorbesc de le ia atata timp?

Usa se deschide cu un scartait scurt. Pe ea intra Martin care pare destul de vesel. Sau asa mimeaza.

– Hei. Ma dau jos de pe pat, avand grija la picior.

– Hei. Vrei sa iesi pentru o plimbare? Doctora a spus ca ai voie acum.

Vocea lui e ragusita si slaba, cel mai probabil are probleme cu gatul.

– Nu. Nu acum. Chiar nu am chef de nimic.

Expir scurt apoi imi trec o mana prin par.

– O sa fie bine. O sa vezi. Ai sa treci si peste asta. Isi plaseaza o mana pe mana mea si ma mangaie.

– Sper. Dar e grav. Mi-e frica Martin.

Simt cum ochii incep sa mi se incalzeasca si cum incep sa ma arda, cateva lacrimi amenintand sa cada.

– Nici nu vreau sa aud cuvantul care incepe cu f din gura ta ne-am inteles? Esti cea mai puternica persoana pe care o cunosc. Mereu vei fi.

Imi las capul in jos si imi sterg rapid lacrimile cu podul palmei. Imi musc buza, incercand sa nu izbucnesc din nou in plans.

Atat de aproape! Ma sperie de fiecare data gandul asta, ca am fost doar la un pas departare sa nu mai fiu. Am inceput sa am cosmaruri, si nu inteleg de ce sunt atat de neajutorata. Ma simt slaba. Sunt slaba.

Iar partea cea mai proasta este ca admiterea la UCLA se da in mai putin de o luna, iar eu intr-o luna nu voi fi gata cu recuperarile.

Visul meu s-a prabusit. Iar eu m-am prabusit odata cu el.

– O nuga de la aparatul de pe hol ti-ar face ziua mai buna? Martin imi zambeste slab.

– Sigur nu mi-o va inrautatii.

– Vin imediat.

Cu un ultim zambet se intoarce si dispare din camera.

Stau si ma holbez la usa pentru cateva minute, soneria telefonului meu trezindu-ma la realitate.

Schipoatez pana la noptiera de langa pat si raspund dupa ce verific apelantul.

– Hei! Insfarsit ai raspuns! Grija din vocea lui ma face sa ma cutremur.

– Da. Scuze, am fost un pic ocupata.

– Esti bine? Ai nevoie de ceva? Vin acum!

– Nu Julian. Poti sta linistit.

– Inca esti suparata, asa-i?

– Nu. Te-am iertat de mult Jordan. Nu-ti face griji.

– Pe bune?

– Da. Inca imi esti prieten. Si mi-e dor de tine tu idiotule.

– Esti sigura ca nu vrei sa vin?

– Foarte. Ne mai auzim Julian.

– Pa Keytisor.

Inchid apelul si zambesc slab. Ma bucur ca toate s-au rezolvat intre mine si el. Chiar daca mai am sentimente pentru el - pentru ca sentimentele nu dispar pur si simplu - ma bucur ca suntem din nou prieteni.

Usa se deschide si Martin intra in camera cu doua nuga in mana.

– Mersi. Ii iau nuga din mana.