My Boyfriend, The Dj

Asumarea unui risc

Keytlin's P.O.V

– Pot spune dupa privire ca te gandesti la ceva rau. Spune-mi ce e. Martin ma prinde de mana.

– Sti la ce ma gandesc. Nu ma face sa o zic cu voce tare.

Brunetul se uita la mainile noastre intersectate, strangandu-mi-o usor pe a mea.

– Poti veni cu mine! Martin aproape striga relevat. Nu te poti prezenta la proba, deci nu te duci la facultate. Poti veni cu mine in turneu!

– Nu pot. Vara asta trebuie sa fac recuperare, altfel nu mai pot practica gimnastica. Voi rata proba de la toamna si atunci s-a dus totul naibii.

– O poti face in timpul turneului. Nu e o problema.

Martin incearca sa ma convinga, in ochii lui poti vedea cum ma roaga. Inima mi se topeste pur si simplu la vederea ochilor lui de catelusi.

– Ba cam este. Daca nu fac recuperarea cum trebuie nici sa merg nu voi mai putea. Nu ca starea mea de acum e minunata.

Strang mai tare carja in care ma sprijin si incerc sa ma echilibrez cat de cat.

– Haide Keytlin! Te rog. O vom aranja noi cumva, numai vino cu mine, te rog.

Isi plaseaza un deget sub barbia mea ridicandu-mi privirea. Ochii lui albastrii stralucesc cum n-au mai stralucit vreodata.

– Nu... Stiu.

– Gandeste-te. Imi promiti?

Incuvintez din cap, sprijinindu-mi capul pe umarul sau.

– Acum, treci inapoi in salon. Martin se desprinde de mine. Ti-a ajuns plimbarea pe ziua de azi.

Stramb din nas dezaproband nemultumita.

– Nu mersi, raman afara. Deja arat ca fantoma Casper la cat de alba sunt, sa nu mai spun ca cearcanele de sub ochi ma fac sa arat ca si cum nu as fi dormit 3 zile.

– Pentru cineva care a trecut printr-un accident de masina arati superb, crede-ma. Hai inapoi.

Ma trage usor incercand sa nu ma faca sa cad in bot. Ii arunc o privire urata aranjandu-mi carja de sub subsoara.

– Ai grija! Daca cad in bot ma urmezi.

Il amenint jucaus indreptand un deget spre el.

– Nu ar trebui sa cazi daca ai merge. Doctora a spus ca trebuie sa incerci sa calci in el, asa il pui inapoi in functiune. Deci sa te vedem.

Face cativa pasi in spate uitandu-se cu subiteles la mine. Ma uit la piciorul acoperit in fasa pe jumatate de plastic, care acum mi se pare inutil.

– Nu, nu stiu. Daca ma lovesc, daca mi se rupe osul din nou.

– Cumva marea Keytlin Shaler este speriata?

– Speriata? Mai bine spus terifiata Martin! Nu pot sa calc in el din prima zi. E medical logic.

– Keyt, daca ti-e frica o poti spune, nu trebuie sa dai vina pe medicina.

– Nu imi e frica! Nu pot calca in el!

Ridic tonul fara sa-mi dau seama.
– Da, da. Eu ma duc sa mananc ceva, tu poti ramane aici sa privesti copacii.

Se intoarce incepand sa se indeparteze.

– Nu poti sa ma lasi aici! Strig ca prin magie fiind mai aproape de el.

– Ba eu cred ca pot.

Se intoarce spre mine, intr-un fel acum fiind fata in fata cu el.

– Nu, nu poti.

– Tocmai ai facut 10 pasi. Martin imi arata carja de la cativa metrii distanta, aflata in spatele meu.