O saptamana la fel si inca una dupa ea

619 35 19
                                    

Keytlin's P.O.V

- Hei, Martin, pot veni pana la tine?

- De fapt sunt foarte obosit. E important? Ma intreaba somnoros.

- Nu. Nu e. Incerc sa-mi maschez vocea ragusita si suspinele.

- Esti sigura? Nu suni deloc bine. Ti s-a intamplat ceva? Keyt spune-mi daca e serios.

- Nu e. Stai calm, voiam doar sa stau cu voi baieti. Ma plictiseam acasa.

- Bine atunci. Ai grija cum conduci. Nu vorbi la telefon, sau da mesaje, ok?

- Ok mama.

Inchid telefonul un suspin scapandu-mi. Pornesc din nou masina apoi plec din fata blocului lui Martin si Tim.

Conduc pana in fata dealului unde se afla semnul Hollywood. Imi parchez masina in fata gardului apoi deschid poarta care nu era incuiata.

Ma urc pana la literele gigantice, fiind unedva intre l si y. Ma asez pe pamant, lasandu-mi picioarelele sa atarne.

De aici puteai vedea tot Los Angeles-ul. Dar pe cat e de frumoasa privelistea pe atat nu ma pot bucura de ea acum.

Imi las cateva lacrimi sa cada, uitandu-ma la zarea neagra umpluta cu luminite.

Inima mi se strange, trimitand senzati ciudate in tot corpul, care ma fac sa ma las mai moale.

O senzatie ciudata mi se formeaza in stomac si in capul pieptului. O senzatie de singuratate ma invaluie, iar una ca si cum as cadea in gol ma trezeste la realitate.

Urasc sa stiu ca sunt singura. Ma face sa ma gandesc ca nu e nimeni pentru mine.

Imi ridic picioarele la piept si imi pun barbia pe genunchi.

O ceata deasa se asterne usor peste oras, de parca ar fi inundat de un fum gros.

O masina se aude din spatele meu, farurile puternice confirmandu-i existenta. Nu ma sinchisez sa ma uit ce masina e, imi mentin privirea pe orasul inundat de ceata.

Cativa pasi se aud, persoana venind in jos spre mine. La un moment dat se opreste in spatele meu, linistea inca fiind prezenta.

- Sti ca nu poti sta aici nu?

Ma intorc, Tim stand in fata mea.

- Atata timp cat nu ma vede nimeni nu inteleg care e problema.

Tim se aseaza langa mine, privind spre zarea brazdata de ceata albicioasa un pic transparenta.

- Ce faci aici? Ma intreaba subit, uitandu-se la mine.

- Dar tu? Ii raspund la intrebare cu o alta intrebare.

- Eu am intrebat primul. Te ascult pustoaico.

Oftez, incercand sa nu imi scape cateva lacrimi.

- Imi place sa ma uit la oras de aici.

Imi inghit nodul din gat, incercand sa nu ma dau de gol.

- Draguta incercare. Pe bune acum, ce faci aici?

- Eu si Julian ne-am despartit. Fix dupa ce tata m-a lasat. Cred ca am nevoie de un moment de liniste.

- Imi pare rau.

My Boyfriend, The DjUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum