Faimosul Dj, Martin Garrix, se intoarce la liceu pentru as termina ultimul an. El incearca sa treaca nerecunoscut, dar fanii ii fac treaba mai grea, din fericire nu este singur, prietenul lui Tim cunoscut ca si Avicii se muta cu el intr-un apartamen...
Melodia care rasuna in toata camera ma obliga sa ma trezesc.
Imi deschid ochii, clipind de cateva ori ca sa dispara ceata provocata de oboseala.
Primul lucru pe care il vad cand deschid ochii sunt doi ochi albastri care ma privesc somnorosi.
Martin are fata afundata in perna, este acoperit cu plapuma iar mana lui este sub capul meu.
Pare ca deabia s-a trezit si el, pentru ca arata somnoros. Si desi tocmai s-a trezit, parul lui arata bine. Dar ceea ce mi-a atras atentia si ceea ce ma face sa zambesc este ca inca are frisca pe fata.
– Martin. Vocea mea era slaba, deabia auzindu-se.
– Hm? Se freaca la ochi apoi isi aseaza perna de sub cap.
– Iti suna telefonul. Folosesc trecutul pentru ca acum nu se mai auzea nimic inafara de vocile noastre.
Se ridica ca ars din pat si isi ia telefonul de pe noptiera.
Ma intorc spre el, deabia acum observand ca este la bustul gol. Imi musc buza incercand sa nu ma holbez.
– Am 6 apeluri pierdute de la Meneger si 5 de la un numar necunoscut. Ma anunta, inca tastand ceva. Probabil un mesaj pentru menegerul lui.
– Ce numar? Il intreb ridicandu-ma in capul oaselor.
– Este cu 453 la urma. Imi da telefonul ca sa pot citi numarul.
– E numarul Sarei. Probabil s-a speriat pentru ca nu m-a vazut in camera de hotel.
Apas pe butonul pentru acasa, si atunci vad ca este 13:56.
Sarah nu a sunat pentru ca nu m-a vazut in camera, a sunat ca sa imi spuna ca intarzii la antrenament!
– Trebuie sa plec. Dau plapuma de pe mine si ma incalt cu papucii de aseara.
– Ce s-a intamplat? Martin ma intreaba confuz.
– Am intarziat la antrenament. Si nu intarziat 20 de minute, intarziat o ora.
– Oh! Ok. Nu-i nimic, adica, te duci rapid sa te schimbi, ma imbrac si eu si te duc eu la antrenament. O sa ajungem, o sa vezi, trebuie doar sa ne grabim. Mi-ai vazut tricoul? Martin se panicheaza, si incepe sa ravaseasca camera.
– Este langa pat, pe jos. Ii arat bucata de material alb.
– Oh! Pai du-te de te-nmbraca! N-avem mult timp! Hai!
Alerg ca o nebuna pe holul hotelului, oprindu-ma la timp sa nu fac contact cu liftul.
Apas pe buton, ca sa urce, intre timp batand din picior.
Dupa o asteptare lunga din punctul meu de vedere, liftul ajunge.
Intru si apas pe butonul cu numarul 7.
Liftul se misca, dupa cateva secunde ajung la etajul meu.
Alerg din nou ca o nebuna, pana ajung la camera mea.
Intru cu ajutorul cartelei pe care mi-a dat-o Sarah aseara.
Scot trolerul de sub pat si imi scot un maiou gri larg pe care scrie „ Too hot for heaven. Too cool for hell. ", niste boyfriend jeansi rupti si o pereche de sneakersi nike, albi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
