Orașul de cenușă (#1)

V - Urme de ruj

Capitolul 5
Urme de ruj

         Odată ce am ajuns acasă, m-am desculțat de adidași în hol. În living erau mama și Lucya, stăteau la o cafea și vorbeau despre modelling. Și-au îndreptat privirile spre mine de îndată ce am pășit în living, zâmbind.

         — Bună Elysa! a spus Lucya.

         — Bună, le-am salutat.

         — Elysa, nu vrei și tu o cafea? a întrebat mama.

         — Mi-ar prinde bine, am răspuns și m-am apropiat de ele.

         Îmi las geanta lângă fotoliu și mă așez confortabil în el, iar Lucya îmi lasă pe măsuță o ceașcă vișinie umplută pe jumătate cu cafea. Sorb ușor din ea, însă era prea fierbinte. Murmur un mulțumesc și o așez înapoi pe suportul de pahare.

         — Cum a fost prima zi de liceu? a întrebat.

         Foarte bine, mi-am făcut niște prieteni noi, am întâlnit o fată arțăgoasă și enervantă, am văzut cealaltă față a lui Dylan care m-a dezamăgit total, mai bine de atât nu ar fi putut fi.

         — A fost bine, am spus sorbind din cafea.

         — Dylan unde e? a întrebat Lucya.

         — Nu știu, am venit pe jos acasă, i-am răspuns sec.

         — Parcă trebuia să vi deodată cu el! a obiectat.

         — Trebuia, dar a plecat la Veorra.

         — Of, mama lor de treburi! a pufnit bosumflată.

         În living și-a făcut apariția Karina, în timp ce vorbea la telefon. Ne salută fluturând mâna în aer spunând ceva apelantului la telefon, apoi se face nevăzută urcând scările. Mama și Lucya au început să vorbească despre serviciu și toate cele pe care le preocupau, dar eu eram paralelă, jumătate din cuvintele academice pe care le foloseau îmi erau necunoscute și mă simțeam în plus. Telefonul începe să bâzâie și îl caut rapid în geantă. Un număr necunoscut mi-a trimis un mesaj.

         Număr necunoscut: Hei, ce faci?

         Elysa: Cine ești?

         Număr necunoscut: Sunt Kaila.

         Elysa: Nu aveam numărul tău salvat. Ce faci?

         Kaila: Sunt la o terasă cu Kath și Thore, vrei să vi și tu ?

         Elysa: Tocmai beau o cafea cu mama și mama lui Dylan.

         Kaila: Mama lui Dylan?!

         Elysa: V-am spus că m-am mutat în casa lui, mamele noastre sunt partenere de afaceri.

         Kaila: Ah, uitasem. Atunci dacă nu vi acum, diseară mergem doar noi, fetele, într-un club? 

         Elysa: Te rog, nu în Veorra.

         Kaila: Ai înnebunit? Nici moartă nu merg acolo, e plin de ciudați, drogați și bătuți în cap.

         Elysa: Dylan e VIP acolo, bănuiesc.

         Kaila: Ciudatul VIP, atunci. Nu e singurul club în care este VIP, taică-su are relații foarte bune în toate domeniile​.

         Citesc mesajul și râd slab, fără să realizez că am rămas singură în living. Kaila mi-a spus de un club numit Queen Club, un club recent deschis în care nu există persoane dubioase sau drogați. Deși mă îndoiesc, ei există pretutindeni. Îmi duc ceașca de cafea în bucătărie și mă îndrept spre cameră, scriindu-i un mesaj Kailei, când mă lovesc de un corp solid la baza scărilor. Am pufnit și am trecut pe lângă el, fără să-i vorbesc.