Orașul de cenușă (#1)

XVII - Noi experiențe

Capitolul 17
Noi experiențe 

         Am rămas complet amorțită pe scaunul din avion, după cele șapte ore de mers cu el abia îmi mai simt picioarele. Stăm toți patru moleșiți unul în fața celuilalt și așteptam ca avionul să aterizeze din clipă în clipă. În fiecare minut în care nu știam cât mai avem până la destinație, deveneam din ce în ce mai nerăbdătoare să ajungem în Insule. Priveam peste aripa avionului și zăream doar apa oceanului Indian. Cerul senin se întindea în partea superioară a  viziunii mele într-un albastru viu și perfect întins. Gândul că două săptămâni le vom petrece în Marea Laccadivelor îmi surâde și abia așteptam să ne vedem vilele. Operatorul care s-au ocupat cu noi, ne-a spus că vom fi cazați într-o vilă dublă toți patru, deoarece din cauza lipsei vilelor disponibile, nu ne-au putut oferi câte o vilă fiecărui cuplu.

         Băieții dormeau de parcă erau extenuați, Kaila privea spre geam, furând din când în când câte o privire lui Thore, care sforăia cu capul lipit de geam. O voce răgușită a unei stewardese se aude pe fundal, care ne informează să ne pregătim de aterizare. Băieții sar ca arși din somn, priveau nedumeriți în jur cu părul ciufulit și adormiți de-a dreptul. Privirea-mi cade pe Tom care își freca ochii cu podul palmei, fiind mai confuz ca altă dată.

          — Am ajuns? a mormăit ușor.

          — Aterizăm în cinci minute, l-am informat și i-am întins o sticlă cu apă.

          Îmi îndrept atenția spre Thore care a adormit înapoi lângă Kaila, iar ea nu-și putea lua ochii de pe el. Stătea precum un înger să-l vegheze în timpul somnului. Odată ajunși acolo, Kaila va avea la dispoziție două săptămâni să-i spună lui Thore ce simte pentru el; și amândouă ne rugăm ca sentimentele să fie reciproce.

          — O să fie totul bine, i-am, făcând aluzie la Thore.

         Tom tresare în dreptul meu, se foiește  în scaunul său cât mai comod și se întoarce spre mine. Mă privea confuz, dar Kaila m-a înțeles din prima. Cred că Tom nu știe despre ce e vorba, altfel i-ar fi spus de mult lui Thore, fapt ce probabil i-ar fi certat pe amândoi.

         — Știu dar... mi-e frică că nu va fi reciproc, a șoptite atât de încet, încât abia am auzit-o.

         Într-un fel are dreptate, nu e ușor să-ți dezvălui sentimentele față de o persoană de care nu ești sigură că simte la fel pentru tine. N-am fost eu super-curtată de băieți, dar așa-zisele mele prietene din New York, care la cât de bune prietene erau cu mine nici nu m-au căutat după ce m-am mutat aici, aveau des probleme în dragoste și își găseau refugiul în sfaturile și încredințările mele. Mi-e greu să cred și în momentul de față că ei sunt ca mine, că nu mă vor folosi și nici reciproc. Că îmi vor fi alături,  nu că mă vor lăsa pentru niște bani nenorociți.

         — Ți-e frică să ce? a întrebat Tom din senin, făcând-o pe Kaila să mă privească speriată.

         — Ăm.. Mi-e frică pentru că... mi-e rău de avion! s-a scăpat și a oftat zgomotos.

         Un mic chicot îmi scapă printre buze când îi aud scuza, dar Tom era din ce în ce mai băgat în ceață. Ne privește îngândurat, dar își reia somnul plictisit.

         — Mai rezistă și tu câteva minute! a murmurat Tom.

         În scurt timp avionul a aterizat în aeroportul din Male, iar o briză sufocantă și călduroasă ne lovește din plin, încă de la coborârea din avion. Urcăm într-un autobuz aranjat special pentru noi, care ne duce către instituția aeroportului. Singurul blocaj pe care îl mai avem acum și care ne ține departe de vacanța dobândită, erau stațiile de controale. Așteptăm de mai bine de o oră la rând, iar după ce am ieșit din aeroport cu bine, o limuzină neagră cu geamuri fumuri, ne aștepta în parcare. Un domn îmbrăcat la costum, care purta ochelari și avea o chelie observabilă și lucioasă sub razele soarelui, ne aștepta cu ușa limuzinei deschisă. La vederea noastră zâmbește ușor, poftindu-ne înăuntrul mașinii precum niște vedete. Oamenii care intrau și ieșeau din aeroport ne priveau preț de câteva minute uimiți, apoi își reluau drumurile indiferenți.