Orașul de cenușă (#1)

X - Maldive, venim!

Capitolul 10
Maldive, venim!
Sau poate nu...

          După cele trei probe, avem pauză de câteva minute. Ne așezăm înapoi pe scaune și îmi caut telefonul în geantă. Formez parola telefonului și privesc notificările primite.

         Aveți 4 mesaje noi.
         Aveți 2 apeluri nepreluate.

         Privesc chiorâș apelurile nepreluate de la mama și deschid mesageria. Trei dintre cele patru mesaje primite sunt de la un număr necunoscut, iar cel din urmă este al mamei.

         Mama: Elysa, unde umbli, iubito? N-ai venit acasă după școală, te rog nu întârzia. Te iubesc!

         I-am răspuns scuzându-mă că am uitat să-i spun că fac un proiect acasă la o colegă, și că mai stau câteva ore. Am intrat pe conversația cu celălalt număr, dar nu am avut nici măcar apeluri comune în trecut.

         Necunoscut: Ce faci?

         Necunoscut: De ce nu ai venit acasă?

         Necunoscut: Unde ești?

         Ciudat, m-am gândite.Nu cunosc numărul și nici nu îmi pot da seama cine ar putea să fie. Nu reușesc să îi trimit un mesaj necunoscutului, că un operator ne anunță că pauza s-a terminat. Am închis telefonul și l-am îndesat înapoi în geantă, apoi m-am apropiat de grup, ascultându-l pe bărbat.

Proba a patra

         — Jocul devine din ce în ce mai palpitant. Am ajuns la penultima probă, iar acum a venit rândul sentimentaliștilor. Vă întrebați cum? E simplu, a râs și deja devenea enervant. Proba declarațiilor, îmi place mie să-i spun. Trebuie să vă faceți declarații unul altuia! Sunt sigur că nu e prima dată, așa că probabil nu veți avea probleme. Aveți timp de gândire cinci minute, după care un operator vă va supraveghea și vă va înregistra cât timp voi vorbiți, după care o să trimită înregistrările pentru jurizare. Mult succes, romanticilor! a spus și s-a retras.

         Mă trec toți fiorii și încep să tremur vizibil. Ce ne facem acum? Îi văd pe băieți cum stau liniștiți, cu mâinile în buzunar, așteptând. În schimb, eu mă preumblu de colo-colo căutând niște cuvinte coerente, care să pară romanice; iar Kaila mai avea puțin și plângea. Era agitată și speriată, dar înțeleg de ce. Ar fi, totuși, un fel de antrenament pentru a-i arată ce simte pentru el.

         Proba a început, iar în scurt timp a apărut un domn brunet și înalt, îmbrăcat într-un halat alb și pereche de blugi albaștri, care ne salută politicos. Ne face semn să ne așezăm pe două scaune așezate față în față, iar acesta se așează lângă. A adus cu el un fel de reportofon, îl așează pe genunchi și începe:

         — Tot ce trebuie să faceți la această probă e să vorbiți din inimă, e benefică pentru a descoperi persoana de lângă voi, să-i aflați sentimentele pe care vi le poartă, și de asemenea, să descoperiți persoana sentimentală lângă care trăiți, a vorbit calm, dar tonul lui mai mult mă enerva.

          Amândoi dăm din cap afirmativ și așteptăm să își instaleze reportofonul.

         — Cine începe? a întrebat​ domnul iar amândoi ne privim în ochi.

         — Încep eu, a spus Tom după câteva secunde.

         Acesta îi incuviințează acordul, pornește reportofonul și Tom începe: