Orașul de cenușă (#1)

XI - Descalificați

Capitolul 11
Descalificați

               · Din perspectiva Kailei

         Am o grămadă de emoții și nu înțeleg de ce. O parte din ele ar înzestra faptul că Thore tocmai i-a spus Elysei că nu și-a găsit cuvintele potrivite pentru a-mi spune ce simte pentru mine, iar cealaltă parte ar fi faptul că trebuie să ne confruntăm cu tipa aia arțăgoasă pentru locul al doilea. Nu-i putem lăsa să plece cu Elysa și cu Tom în vacanță.

Proba a cincea

         — Din câte îmi amintesc, tu, a spus arătând cu degetul spre mine, ești domnișoara care cioplește frumos. Iar tu, a arătat spre Felicia, domnișoara cu vorbe romantice. Ei bine, iată-ne și la ultima probă. Bătălia se va da intre Kaila și Felicia. Sper că vă descurcați la gătit, a râs, pentru că va trebui să faceți un desert pentru iubitul vostru! Fără să vorbiți sau să vă înțelegeți, trebuie să preparați desertul favorit al iubitului vostru. E simplu, și veți avea la dispoziție două ore, ca să aveți timp să-l faceți, indiferent de ce desert este vorba. Desertul, nu numai că va fi gustat de către iubit, dar va fi evaluat de câțiva cofetari, veniți în Los Angeles special pentru acest concurs!

         Fără alte ezitări, am fost conduse într-o mini-bucătărie, unde putem susține proba fără nicio problemă. Un operator ne-a dat mai multe detalii în legătură cu ingredientele, și ne-a lăsat la dispoziție zece minute să luăm dintr-un mini-market asamblat în debara, toate ingredientele necesare desertului pe care îl preparăm. Priveam rafturile pline și mă gândeam ce îi place lui Thore. Practic, îl știu de la șase ani, trebuie să aibă măcar un desert preferat.

· FLASHBACK ·

        Mama m-a lăsat la intrare în sala uriașă și a plecat înainte să o salut. Am făcut câțiva pași în față, ținându-l strâns la piept pe Billy, un ursuleț maro pe care îl iau cu mine în fiecare eveniment important din viața mea. Căutam grupa zero, dar nu am văzut nimic, doar niste dulapuri mari de-o parte și de alta a coridorului. Mă pun pe jos și încep să plâng.

         — Billy, te log, alată-mi pe unde să o iau!

         Îmi simt ursulețul tras din mână și mă sperii. Mă uit în sus și văd un băiețel care îl strângea pe Billy în brațe.

         — Cum îl cheamă? m-a întrebat.

         — Billy, am spus. Și e ulsulețul meu! Tati mi l-a cumpălat când m-am născut!

         — Eu am o pisicuță pe care o cheamă Sally, tot de când m-am născut! a spus și și-a dat jos ghiozdanul din spate.

        Scoate o pisicuță de mărimea lui Billy și mi-o așează în brațe. Se așează lângă mine și îl atinge peste tot pe Billy.

        — Ce flumoasă e, îmi place că e clem! am spus luând-o în brațe.

        — E ulât numele Billy! s-a ofticat.

        — Ba nu e ulât, ești tu moftulos! m-am bosumflat.

        — Ba nu sunt!

        — Cum te cheamă? l-am întrebat.

        — Thole!

        — O să-ți spun Thole moftulosul! am spus și l-am îmbrățișat.