Orașul de cenușă (#1)

III - Sărutul pătimaș

Capitolul 3
Sărutul pătimaș

         Bâzâitul ceasului de pe noptieră mă trezește din somn și mă rostogolesc pe partea cealaltă ca să închid alarma. Chiar dacă nu trebuia să mă trezesc de dimineață, din obișnuință îmi puneam ceasul să sune în fiecare zi la ora zece. Îmi frec ochii cu podul palmei și privirea mi se încețoșează, dar nu eram singură in cameră. O siluetă masculină mă privea stând pe marginea patului.

         — Ce faci aici?! am strigat. De când stai aici?

         — De... zece minute? a spus Dylan, încercând să schițeze un zâmbet.

         M-am ridicat în șezut și am început să fac pași prin cameră, cu ochii ațintiți spre Dylan. Pentru o fracțiune de secundă ne priveam în ochi, dar privirea sa coborâse spre bazinul meu și abia acum am observat de ce: nu purtam pantaloni, iar decolteul maioului lasă de dorit. Aproape am sărit înapoi în lat și mi-am acoperit corpul cu plapuma. Îl priveam speriată însă el părea să n-aibă nicio problemă.

         — Scuză-mă Elysa! s-a scuzat văzând starea în care mă aflam. N-am vrut.

         Se trage mai aproape de mine și corpul începe să îmi tremure. Trage plapuma și se așează în dreptul meu, apoi ne învelește pe amândoi până la șolduri. Zâmbește larg și mă privește în ochi, dar se apropia din ce în ce mai mult de fața mea. Îi simțeam respirația mentolată pe față care îmi trimite furnicături prin tot corpul și fluturașii din stomac își fac simțită apariția. Își strecoară brațul pe sub talia mea și mă trage mai aproape de el. Respirația sa coboară spre gâtul meu și începe să rânjească privind decolteul generos lăsat de maiou. Am rămas stană de piatră sub atingerile sale și așteptam nerăbdare următoarea mișcare. Subconștientul meu își făcea o tonă de scenarii în minte, însă mie fiecare dintre ele mi se părea deșart. Îmi prinde obrazul în palmă și își lipește buzele de ale mele într-un sărut pătimaș. Cere permisiunea pentru a-mi explora gura și i-am acceptat-o, deși voiam să-l opresc. Îmi cercetează fiecare colțișor al gurii și îmi masează ușor obrazul.

         Se depărtează încet de mine și îmi  zâmbește larg. Coboară jos din pat și cu coada ochiului îmi privește corpul pe jumătate dezbrăcat. Mă învelește înapoi cu plapuma și spune:

         — În zece minute mâncăm.

         Am rămas timp de zece minute bune în același loc și am dat un replay celor întâmplate mai devreme. Dylan chiar m-a săturat, sau subconștientul meu și-a creat un scenariu atât de real? Îmi aleg câteva haine din dressing, fac un duș și cobor jos pentru a mânca alături de ceilalți.

        La masă toți erau prezenți, mai puțin eu și Dylan. Un zâmbet viclean îmi apare în colțul gurii, gândindu-mă că poate a întârziat din cauza sărutului. Domnul Erik vorbea cu Eduard despre afacerea de la firma acestuia, iar Lucya vorbea la telefon cu un zâmbet imens pe chip.

         — Bună dimineața! a spus Lucya terminându-și apelul telefonic.

          — Bună dimineața, am răspuns în timp ce mi-am ocupat același loc la masă ca în ziua precedentă.

         — Cum ai dormit? m-a întrebat domnul Erik.

         — Mai bine decât m-aș fi gândit, i-am răspuns sincer.

         — Ai visat băieți frumoși? s-a auzit glasul mamei râzând.

         Exact când voiam să îi răspund, din spatele ei răsare Dylan, mai somnoros decât cum îl văzusem în camera mea. Părea de parcă abia acum s-a trezit din somn.