Orașul de cenușă (#1)

XXVIII - Răspunsuri

Capitolul 28
Răspunsuri

               • Din perspectiva lui Dylan

            Cu 4 ore în urmă

         Era de neimaginat cât de mult mi-a răstălmăcit viața micuța nou-venită, încât mi-e greu să cred că acum o lună, stăteam liniștit alături de prietenul meu, având tot ce ne doream. Nici mort nu m-aș fi putut gândi că Don are sentimente pentru mine. Ne știm de mici, practic el e mai mult fratele meu decât îmi e Karina soră. Făceam absolut totul împreună, iar dacă greșeam, împărțeam pedeapsa frățește. Însă comportamentul lui s-a schimbat odată cu venirea Elysei în viața mea. Cu toate că, m-am certat timp de trei zile cu mama din vina ei, crezând că e o pițipoancă din New York, precum aproape toate iubitele pe care le-am avut până acum, mi-am dat seama că m-am înșelat enorm față de ea. O desconsideram în ochii prietenului meu încă dinainte să o cunosc, iar o săptămână mai târziu, când am văzut-o, mi-am dat seama că am greșit judecând-o dinainte. Începusem fără motiv să mă gândesc la ea zi și noapte, iar de când i-am prezentat-o lui Don în seara aceea, a doua zi m-am trezit cu vorba că în pivniță s-a ivit zvonul cum că o fată, care ne-ar putea pune viața și libertatea tuturor din grup în pericol, se află sub acoperire printre noi. Nu pot contura sub nicio formă caracterul Elysei ca fiind unul negativ și periculos. Îmi pare cel mai sensibil și inocent lucru văzut vreodată, faptul că nu tânjește după frumusețe și bani o face să fie o femeie irezistibilă și dorită de mulți bărbați. Abia ducând-o în clubul ăla nenorocit observasem că toți drogații o priveau cu subînțeles, îi făceau semne și o fluiereau. Iar pe mine m-a cuprins atunci, pentru prima dată, sentimentul de teamă și de gelozie. Îmi era teamă ca Elysa să nu fie genul ăla de pițipoancă de care mă feresc atât de mult. Și din nou, micuța mi-a demonstrat că e diferită față de toate, fiind scârbită de privirile pe care le atrăgea.

         Sorb din cafea privind în gol și ignor complet prezența mamei în jurul meu care se așează lângă mine pe balansoar și mă privește îngrijorător. În ultima vreme eram într-una plecat, am neglijat școala complet, chiar și pe Elysa. În următoarea dimineață, după ieșirea nocturnă, când am primit acel mesaj cu înștiințarea dată de unul dintre oamenii Șefului, despre care abia am aflat că este tatăl ei, spunându-mi cum că o fată blondă, având toate caracteristicile Elysei, fără a-i scrie numele, se află sub acoperire printre noi și încearcă să ne demaște. Am luat-o razna, știind că dacă voi mai continua să stau în jurul ei, oamenii Șefului vor intra în suspiciuni. Am încercat îndărăt de mult să stau departe de ea, am început să fac pe badboy-ul periculos al liceului, să o ignor, să mă port urât cu ea. Tatăl ei este un om neinimaginat de puternic, de straniu și totodată bărbatul de care orice ființă s-ar putea plimba cu frica-n sân peste tot. Niciodată nu știi cine te vede, cine te urmărește, mai ales când e vorba de domnul Green. Nimeni nu știa cine este acest Șef, nimeni nu știa numele lui, iar la telefon mereu vorbea unul dintre oamenii lui, astfel încât nici măcar vocea să nu-i fie recunoscută.

         Mi-a luat mai bine de trei săptămâni să ajung la el, chiar dacă înainte voiam doar să aflu de ce Elysa este urmărită. Nici nu mi-o imaginez să fie periculoasă, sub acoperire, sau alte prostii. Am rămas complet uimit să aflu că Șeful este chiar tatăl ei, eram convins că e doar o coincidență de nume. În liceu mai există cel puțin cinci persoanele cu numele Green, probabilitatea ca să fie doar o coincidență de nume era foarte mare.

         — Mamă, îți dai seama? m-am trezit vorbind iar ea tresare.

         Se întoarce spre mine, ia ceașca ei de cafea și o duce la gură încet, cu ochii ațintiți spre mine.