Orașul de cenușă (#1)

IV - Prima gelozie

Capitolul 4
Prima gelozie

         În zadar am așteptat ieri ca Dylan​ să se întoarcă, în schimb am stat toată ziua tolănită pe hamacul de pe terasă. Abia vorbisem cu prietenii din New York, însă câteva proiecte școlare le dau bătăi de cap și abia răspundeau mesajelor.

        În următoarea dimineață m-am trezit singură în cameră, iar la micul de jun a luat parte doar mama, Karina, doamna Lucya și domnul Erik. Lucya a spus că Dylan s-a trezit mai devreme și a plecat la școală pe motivul unui proiect neterminat. Am plecat la liceu împreună cu Kariana, iar de îndată ce Mark ne-a lăsat în fața liceului, Karina s-a îndepărtat spre grupul ei și m-a lăsat singură. N-am stat pe gânduri, mi-am luat inima în dinți și am pășit încrezătoare în curtea liceului. Mulțimea de elevi se înghesuia să intre în institut, unii stăteau fiecare la grupurile lor sau se plimbau de colo-colo schimbând câte o vorbă. Mi-am așteptat rândul civilizată și am început să îmi caut dulapul. Priveam împrejur pe coridoare, fiecare dulap era accesorizat după placul posesorului, ceea ce îi conferea coridorului un aspect mai viu. Dulapurile erau notate cu litere din alfabet urmate de niște cifre, dar numărul dulapului meu părea să fie de negăsit. Încep să număr în gând odată ce am ajuns la sectorul în care se află acesta, dar brusc cineva s-a oprit în fața mea.

         O fată roșcată, urmată de încă două prietene de ale ei, îmi blocaseră calea și nu păreau foarte convinse că o să se dea la o parte. Roșcata mă privește cu un aer superior și îmi privea îmbrăcămintea.

         — Ups, s-a pierdut fata cea nouă! a strigat râzând.

         Celelalte fete mă privesc urât și încep să râdă în hohote. O privesc câș, cu o sprânceană ridicată, însă acestea nu se opresc din râs. 

         — Ai de gând să te dai la o parte? Nu-mi irosesc timpul prețios, am spus și am trecut pe lângă ea.

        Îmi zăresc dulapul doi pași mai departe, rotesc cheia înăuntru și îmi așez geanta în el. Prima oră am biologie, așa că mi-am scos manualul, un carnețel și un pix. Cele trei fete încă râdeau copios dar nu le-am dat importanță și m-am îndreptat spre sălile de clasă. Coridoarele erau pline de copii de bani gata, nici nu e de mirare că Dylan și sora sa învață aici. Hainele scumpe, gențile Gucci și machiajul exigent erau printre primele lucruri pe care le observai la fiecare.

         De asupra unei uși de lemn era prinsă o placă pe care scria Laboratorul de biologie. Am intrat înăuntru dar clasa deja era pe jumătate plină, aproape toate locurile se ocupaseră. Am zărit-o pe roșcata de la dulap stând în banca a treia, pe rândul de la perete, lângă un băiat care dormea cu capul pe bancă. Mă așez în drept cu ea pe rândul de lângă, îmi așez lucrurile pe bancă și aștept cuminte începerea orei. Cu coada ochiului observ că roșcata îl lovește pe băiatul de lângă ea, acesta murmură ceva către ea și se ridică. Privirile noastre se intersectează și mă lovesc de o pereche de ochi căprui, care ieri îmi lipsiseră. Avea fața obosită, părul ciufulit și era îmbrăcat cu același haine ca cele din ziua precedentă, de când a plecat de pe balcon.

        Profesoara si-a făcut simțită prezența în clasă și ora a început. Mi-am văzut de oră și ignoram contactul cu Dylan, dar îi simțeam privirea pe mine. Un bubuit puternic a făcut ca un băiat blond să dea buzna în clasă.

         — Tom Klauses, ai întârziat, tinere! i-a replicat dur profesoara.

         — Știu, știu, s-a panicat. A fost un accident pe Olympic Bulevard și am fost blocați în trafic, i-a explicat acesta cât se poate de credul.