XX - Sentimente și descoperiri

883 65 1
                                    

Capitolul 20
Sentimente și descoperiri

~first time #1 thriller~
(20 decembrie 2016)

               • Din perspectiva lui Dylan

         Sunt sigur că m-a văzut. Când mi-a spus mama ei că vrea să vorbească cu mine la telefon, picioarele mi s-au înmuiat într-atât. Inima a început să o ia la goană, de parcă voia să iasă afară din piept. Cu pași mărunți mă apropiasem de mama ei, luând telefonul în mână. Chiar ea era. Și mă văzuse. De la incidentul din cortul ăla nenorocit am rămas într-una cu grija că o va păți din nou, că va fi atacată și că se va sfârși totul urât. Nici nu îmi pot imagina de la ce a pornit totul, însă sunt extrem de norocos să-l știu pe Don omul de încredere în situația de față. Nici nu am știut că pleacă în cine știe ce excursie, sau de unde a avut ea bani pentru asta, sau cu cine. De aceea am luat primul avion , cam ilegal, ce-i drept, și am zburat în Maldive după ea. Voiam să văd dacă e bine. Apoi am văzut-o cu băieții ăia, și tipa cea ciudată, Kaila, și m-am liniștit, oarecum. Am început să-i urmăresc. Muream de invidie să-l știu pe băiatul ăla, Tom, lângă ea. Faptul că o privește, că o atinge, că râde împreună cu ea mă înnebunește, de fiecare dată când îl văd îmi vine să-i dau un pumn de toată frumusețea. Daimon mă sfătuise să stau departe de ea o vreme, până se calmează apele în clan. Dacă a scăpat o dată, a doua oară nu prea cred că va mai avea șanse. Simt o durere în piept mult prea haotică și ciudată pentru mine, numai când mă gândesc că Elysa ar putea fi rănită din cauza mea. Era ciudat până și pentru mine, fiind interesat de cineva e un lucru mare. Mai ales, de o fată. De mic am fost inclus în clan, alături de Don. Pot să spun că nu regret, dar și că regret. Voiam o viață simplă, de adolescent, fiind înconjurat de copii de aceeași vârstă ca mine, nu de gorile, mascați, violatori și criminali. Totodată mă simțeam bine. O fi fost incomodabil la început, dar cu timpul lucrurile s-au ameliorat de la sine și a  început să-mi placă. Am avut putere, bani și femei. Niciodată nu am ajuns să țin la vreo fată, fiecare dintre ele mi se păreau a fi o simplă distracție în circa trei sau patru ore, apoi indila se termina. Nu-mi păsa nici de sentimentele fetei, pentru mine doar plăcerea și satisfacția erau pe primul loc.

         Apoi a apărut ea, fiica partenerei de servici a mamei. Care m-a fermecat pur și simplu, fără ca nici măcar să o cunosc. Am încercat să fiu primul care îi atrage atenția, care să o cunoască, în care să aibă încredere. I-am prezentat orașul profitând de fiecare secundă alături de ea. I-am prezentat-o până și lui Don, începând să-i vorbesc despre fiecare trăsătură a ei, fiecare gest, totul. Începusem până să-i zic și fr planurile mele cu ea, iar el stătea și mă privea. Râdea, se îmbufna, făcea mișto, dar nu-l criticam. Eram precum ultimul nebun, fascinat de fiecare părticică a ei. „Fata ți-a pus capac!” mi-a spus atunci, râzând. L-am acompaniat râzând fals,  neștiind dacă e de rău sau de bine. Era ceva nou pentru mine, ceva ce nu am mai trăit până acum.

★★

         Îi spun șoferului să mă ducă la provincia orașului, pentru a merge în cortul ăla nenorocit. Urmează să aflu cu exactitate de ce oamenii din clan o caută pe Elysa, deși nu cred că înfățișează vreo fetișcană periculoasă, pregătită să ne detroneze clanul. Privesc geamul fumuriu al mașinii și gândul îmi zboară inevitabil la Elysa. Oricât de mult aș vrea să zbor la ea, nu-l pot supune pe Don să-și riște identitatea și libertatea din nou, doar pentru a-mi face mie rost de bilete de avion. Cu pași iuți străpung pădurea pe cărarea improvizată spre cortul nemișcat de peste douăzeci de ani și trec indiferent pe lângă niște târfe în călduri care își făceau veacul afară.

Orașul de cenușă (#1)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum