Orașul de cenușă (#1)

XII - Stai departe de mine!

Capitolul 12
Stai departe de mine!

              · Din perspectiva Elysei

        Odată ajunsă acasă, îmi dau jos tenișii din picioare și moțăi de câteva ori până mă târăsc pe canapeaua din living. La contactul cu canapeaua răsuflu ușurată și închid ochii savurând momentul de relaxare.

        — Ești mai rău ca babele de optzeci de ani, a râs Karina venind spre mine. Unde ai fost? Deja e opt seara!

        — Am fost la un concurs, am spus zâmbind.

        — Ce concurs? a întrebat și s-a așezat lângă mine.

        — Nu o să-ți vină să crezi! am spus și încep să îi povestesc fiecare detaliu și toate probele din concurs.

        Până la urmă, Karina nu s-a dovedit a fi o persoană rea. Persoana rea era, de fapt, Dylan. Karina pur și simplu era prizoniera vârstei adolescentine, era fapt caracteristic fiecărui dintre noi. Vrem mereu cât mai mult, în loc să ne mulțumim cu puținul oferit din dragoste și din iubire. Vrem numai din agonie și ură, ceea ce cu toții greșim.

        — Și n-a mâncat pentru că e alergic?! a întrebat șocată.

        — Da, îți vine să crezi? am continuat  râzând. Trebuia să-i vezi fața fetei!

        — Nu pot să cred, trebuia să filmezi! Ah, cum să pierd așa ceva! s-a ofticat. Nu pot să cred că m-ai lăsat între patru pereți, pe când tu te-ai distrat!

        — Nu numai că m-am distrat, dar merg și în Maldive! am râs.

        — Ce?! a exclamat entuziasmată. În Maldive? Când, cum?

        — Concursul la care am participat, era un concurs pentru cupluri. Iar eu, cu iubitul meu, am rânjit dând din sprâncene, împreună cu echipa clasată pe locul al doilea, care sunt ceilalți prieteni de-ai noștri, vom merge în Maldive două săptămâni! i-am spus fericită.

        — Cât?! a întrebat speriată, iar zâmbetul de pe chip îi pieri într-atât. Nu mă poți lăsa atât cu ăsta... a scăpat de sub control! a șoptit.

        Îmi dau seama că vorbea despre Dylan și despre schimbarea bruscă a sa. Când l-am cunoscut, în weekend, era totul bine, el era perfect. Asta până când am ieșit în lume și i-am cunoscut a doua față. Înger și demon, ambele personaje i-au acaparat sufletul și manifestările, l-au schimbat atât de brusc și atât de drastic în ceva înspăimântător.

        — Mă tem pentru el, a continuat șoptind. Totuși, chiar dacă mi-a făcut rău, tot rămâne fratele meu.

        — Nu îți face griji, e băiat descurcăreț, am incercat să o liniștesc.

        În schimb, eu îmi fac griji cât pentru două persoane. Nu prea am petrecut foarte mult timp cu el de când am venit aici, abia l-am văzut la masă și... la club! Asta era. Când am ieșit cu el în ziua în care am venit aici, ne-am dus în Veorra să-i cunosc amicul. Care și acesta s-a dovedit a fi în final exact ceea ce a devenit Dylan. Sau el a fost capul răutăților, care l-a determinat pe Dylan să se schimbe într-o persoană rea. Sau ar fi putut fi fata aceea, roșcata de la biologie, colega lui de bancă. Și pentru a-i câștiga atenția, se poartă urât, pentru a acoperi latura sa de băiat bun.

        — E acasă? am întrebat când am observat liniștea.

        — Nu, a plecat pe la cinci. A spus că se duce după tine, că nu ai dat niciun semn! a răspuns sec. Dar nu cred că s-a dus după tine, te-ar fi putut telefona.