Suit and Tie (Harry Styles//română//tradusă)

Chapter 17-Cold dinner & lost control.

Capitolul 17-Cină "rece" & pierderea controlului

________________________________________

"Drace" Respir îndepărtându-mi mâna. Propria mea mână durea de la pălmuirea pe care i-am dat-o. Faţa lui era deja umfată iar urma palmei  era vizibilă.

Harry îşi pune mâna pe obraz ,gura deschizându-se de şoc. Era pentru prima dată când îl văd aşa, atât de nepregătit, nu cu lucrurile puse la punct. Nimic acuzabil. El încet îşi lasă mâna jos şi mijeşte ochii la mine recăpătându-şi calmul.

Mă dau înapoi intrând în lift ,degetele mele apăsând frenetic butonul ca şi cum l-ar face să se deschidă mai repede. Se uită la mine cu o privire indiferentă.S ingurul lucru care îl făcea să arate mai puţin frumos era urma roşie deschisă de pe obraz.

"Îmi-Îmi pare rău" Mă sufoc apăsând pe buton mai mult "Nu voiam să îţi-drace-chestia asta nu merge mai repede?"

Flecurile ghetelor sale zornăie pe podea şi se pune în direcţia mea. Îngheţ, incapabilă să mă mişc sub ameninţarea sa  din spatele meu. Uşa se deschide după ce părea că au trecut ore mă grăbesc în el .Mă uit la perete nefiind atât de îndrăzneaţă încât să mă întorc şi să mă uit la el.

Am aşteptat ca liftul să coboare încet, şi odată ce nu a mai făcut-o cele mai groaznice îngrijorări apar. Mă uit rapid peste umăr să îl găsesc pe Harry sprijinit de uşă,prevenind deschiderea lor.

"Norah"Spune încet din spatele meu. Îmi scutur capul şi îmi şterg lacrimile "Norah,de ce plângi?"

Mă întorc neîncrezătoare "C-Ce?"

"De ce plângi"repetă. Ridic din umeri neajutorată la privirea sa grea "Te-am rănit?"

"Nu"Mormăi "Mie doar...Nu îmi plac mincinioşii"

"Nu te-am minţit."

"Ba da" Insist. "Ai spus că ai nevoie de mine, şi eu şi tu ştim că ăsta nu este adevărul"

Îşi freacă obrazul încă o dată, faţa lui nu arăta vreo emoţie "Tu nu ştii ce îmi trece prin cap"

"Ai dreptate" Râd amar, lacrimile încă scurgându-se pe faţa mea. "Nu .Asta e partea cea mai rea. Subliniind nu ştiu dacă tu vreo dată vei avea sentimente"

Lasă o respiraţie să iasă uşor intrând în lift. Ignorând faptul că am tresărit ca să mă îndepărtez c , mă prinde  de talie şi mă ridică. Mă lupt cu el slab înaine să mă dau bătută şi să mă relaxez pe pieptul său solid.Mă cară până în sufragerie şi se aşază, ţinându-mă aşa, eram în poala sa.

Manile sale se plimbau de jos în sus pe spatele meu uşor şi stăm în linişte, singurul sunet fiind strănuturile mele încete şi patetice de umplere a camerei. După câteva minute am terminat cu plânsul  şi el îmi ridică bărbia sus spre el.

"Nu îmi vine să cred că m-ai pălmuit" Mormăie.

"O meritai"

Surprinzător râde încet şi îşi atinge vârful nasului de al meu jucăuş."De asta am nevoie de tine să fii a mea, Norah. Eşti sinceră cu mine"

Şi tu eşti onest cu mine"

Sprâncenele sale se ridică de frustare şi mă mişc în poala sa "Nu te mai mişa"Se rățoiește. Faţa îmi pică, iar  el observă ,imediat trăgându-mă mai aproape de pieptul său  "Vreau să spun, te rog nu te mai mişca, Norah"

"Ce vrei mai exact de la mine? Doar spune-mi ce vrei" Mă uit frustrată. Eram deja pe jumătate delirată de la mâinle sale care se jucau pe spatele meu. Nu voi fi capabilă să stau supărată pe el cu ochii aceea verzi strălucitori care mă scanează curioşi.