Pasăre De Noapte

Capitolul IV

Să te trezeşti dimineaţa în braţele persoanei iubite e posibil cel  mai frumos sentiment.
  Însă nu voi avea ocazia asta vreodată. Razele soarelui m-au gasit singură pe jumătate din pat. M-am rostogolit pe cealaltă parte a patului. Era încă puțin caldă ceea ce înseamnă că el nu plecase de mult.
  M-am dat jos leneş din pat tragandu-mi cersaful peste trupul neu.
  Am ieşit pe holul gol, apoi în sala mare care aseară era plină, dar acum au rămas doar chiştoacele de ţigări cu mirosul specific, sticlele de băutură şi aburi de alcool care pluteau in aer.
  Am străbătut camera in grabă şi am urcat scările până lângă camera mea unde m-am prăbuşit pe patul mic.
  Mi-am strâns cearşaful mai tare în jurul meu, amintindu-mi de momentele de aseară. A fost prima dată când m-am culcat cu un bărbat.
   Nu a fost ca şi în poveşti, cum prințesa era cu cel pe care o iubea. Nu a fos decât plăcere trupească. Şi chiar dacă eu aş simţi mai mult pentru că el a fost primul va trebui să îmi reprim orice fel de sentiment pentru că asta nu se va întâmpla vreodată.
   Mi-am alungat gândurile când cineva a bătut în uşă.
   "Intră "am răspuns şi chipul ridat al lui Ines mi-a apărut în faţă. I-am zâmbit larg şi aceasta a venit lângă mine luandu-mi mainile in ale ei.
    "Cum a fost, scumpo? A fost blând? "M-a întrebat aceasta, eu rosind instantaneu.
     "A fost frumos, Ines! El a fost atat de... bun. "Am spus rememorând seara trecută.
      "Oh ,mă bucur atât de mult! "A exclamat aceasta.
       Ştiu că se bucură pentru mine, ea a fost şi va fi a doua mea mamă si o iubesc atât de mult pentru că ea e o lecţie de viaţă.
       "Te iubesc atât de mult, Ines! "Am spus copleşită de emoţi.
       "Şi eu, iubito!"A spus aceasta imbratisandu-ma. Am trans-o tare în braţe ca şi cum ar urma să nu ne mai întâlnim. "Mereu te-am considerat ca fiica pe care nu am putut să o am. "La cuvintele ei mi-au dat lacrimile, eram atât de copleşită de emoţiile care imi traversau corpul. Ea s-a îndepărtat de mine şi mi-a luat faţa în mâini stergandu-mi lacrimile.
     "De ce plângi? "M-a întrebat tristă.
     "Pentru viaţa asta."am suspinat.
      Mă gândeam că voi îmbătrâni aici fără să am copii sau un soţ, fără să am nimic. Nu îmi doream viaţa asta pentru mine şi nici pentru fata mea. Gândul că aş putea rămâne însărcinată şi fata mea va fi nevoită să facă asta. Nici eu nu mai vreau să fac asta. Trebuie să scap de aici cât de repede.
     "Ines, trebuie să mă ajuţi. "Am spus strângându-i mâinile. "Trebuie să mă ajuți să scap de aici. "Faţa ei a devenit speriată ca şi cum l-ar fi văzut pe diavol.
        "Eşti nebună "a exclamat aceasta ridicându-se în picioare si punându-şi mâinile în şold. "Jolanne, oricât de mult te iubesc nu pot face asta! Dacă madame Rose află ne va biciui pe amândouă. "A răsuflat ea. M-am ridicat în picioare lângă ea.
     "Nu va afla. Îţi jur! Tu doar ofera-mi sprijinul. Vom putea pleca împreună, te rog! "Am implorat-o. Aceasta a cugetat un timp şi a spus:
     "Bine, te voi ajuta, dar mă voi opri înainte de a mă pune în pericol. "Am aprobat din cap şi am mai imbratisat-o o dată. "Acum te aştept jos la masă, da? "Am dat din cap și aceasta a părăsit încăperea.
    Mi-am luat rochia albastră lungă pe mine şi mi-am pieptănat părul lăsându-l să cadă peste umeri mei palizi.
    Am coborât in sala de mese unde la masa erau aşezate toate "angajatele" cu madame rose în capăt. Intr-un fel eram ca o familie.  Eu mi-am luat locul lângă Ines şi Cristina. Cristina era mai tânără ca mine, avea parul negru ca tăciunele şi ochi căprui. Mereu era tristă şi nu o condamn, tatăl ei a molestst-o pe ea şi sora ei,era mereu beat şi intr-o zi când a venit acasă a început să spargă tot ce a prins şi apoi a omorat-o pe mama si sora ei, ea a fugit salvându-se. 
    "Cum a fost, Jolanne? "Madame Rose si-a îndreptat atenția către mine. Mi-am pastrat ochi în farfuria cu cartofi.
      "Bine, presupun"i-am răspuns.
      "Adrian s-a arătat destul de mulţumit."a râs aceasta facandu-ma sa roşesc.
      Daca i-a plăcut înseamnă că a plătit destul de mine şi de aceea madame Rose e intr-o aşa bună dispoziţie. Poate dacă o voi ruga să mă lase să ies ar accepta. Aşa aş putea vorbi cu Adrian, el mã va ajuta să ies după noaptea trecută. Dar ce să îi spun? Aş putea spune că am nevoie de haine. Nu, nu de mult am mers la târg. Aş putea spune că merg la mormântul mamei.
       "Madame Rose, aş putea să îi vizitez mormântul mamei azi? Dacă îmi permiteţi, desigur. "Am intrebat. Aceasta a cugetat un moment. Stiam că nu va accepta. "Nu am mai trecut de mult pe acolo. Şi în plus Ines mă va însoţi. "
     "Fie! Dar să te intorci inainte de prânz. "

Hey, hey!
Vreau să îmi cer scuze pentru că acest capitol nu e nu ştiu ce, dar promit că urmatorul va fi foarte interesant. Ne apropiem cu paşi repezi de evadarea lui Jolanne.
  Vreau să vă mulţumesc pentru că am ajuns pe locul 20 in capitolul istorice. 💞Sunteti minunaţi!
Astept părerile voastre despre acest capitol, pupici!