Pasăre De Noapte

Capitolul XLII

-Arăți divin, scumpo! Mă complimentează Lucrecia.

-Cu adevărat divin. Adaugă Madame Beaux fericită.

-Fata mea e foarte frumoasă. Îmi zâmbeşte Ines, iar Laura şi Ecaterina o aprobă.

Toata m-au ajutat să mă pregătesc pentru seara aceasta. M-au ajutat să îmi iau crem cu dantela bleumarin închis care cade în V peste decolteu, iar peste mijloc o panglică de aceaşi culoare continuă cu o broderie peste materialul crem. Părul mi l-au prins în coc, iar la gât mi-au aşezat perlele de la Adrian. Mi-am luat şi o pereche crem de mănuşi până la cot.

Pe el l-am văzut doar la masă şi nu am mai vorbit de atunci.

M-am gândit la propunerea lui şi voi accepta. Copilul meu nu e un bastard. El îi va da un nume şi aşa nu vom fi luaţi în râs. Dar el nu va şti niciodată că el e tatăl copilului meu. Laura avea dreptate. El va suferi cum am suferit eu. Mă voi răzbuna pe el pentru tot ce mi-a făcut. Ştiu că nu e corect, dar el vrea asta.

Îmi încalţ pantofi cu puţin toc şi cobor la braţul lui Inés.

La parter, ne aşteaptă Adrian, care poartă cu costum bleumarin închis. Mă priveşte cum cobor scările graţioasă.

-Bună seara! Ne salută el când ajungem la baza scărilor. Zâmbeşte, iar Inés îi cedează mâna mea. El mă ia la braţul lui. Le urează o seară plăcută şi le spune să nu ne aştepte, iar apoi ieşim în frigul de afară. Trebuia să îmi iau şalul. El mă trage spre trăsură şi mă ajută să urc. Mă aşez pe una din banchete, iar pe cealaltă el. Îmi întinde o pătură, iar eu mă uit nesigură.

-Ia-o, e destul de frig. Nu vrei să îi faci rău copilului. Îmi spune, iar eu o iau şi mi-o aşez bucuroasă pe spate. S-a gândit la mine şi la copilaşul meu. Sunt atât de bucuroasă de venirea lui pe lume. Am înţeles că e o binecuvântare. Deja îmi imaginez o fetiţă cu părul blond, lung şi ochii mari verzi purtând rochiţe înflorate. Sau un băieţel cu părul brunet şi ochii căprui alergând prin castel de colo până colo. Un mic îngeraş. Nu contează dacă seamănă cu el sau cu mine sau dacă e fată sau băiat, îl voi iubi oricum. Mă îngrijorează cum voi trăi alături de Adrian. Îi voi impune unele condiţi. Nu vreau să avem o relaţie soţ şi soţie, vom fi doar pe hârtie căsătoriți.

-Mergem? Mă trezeşte Adrian din visare, iar eu aprob. Las cu regret pătura. Când ieşim îşi încolăcește o mână în jurul meu pentru a mă încolăci. Totul e înconjurat de întuneric în grădina din faţa maiestuosului palat. Ne grăbim să intrăm în holul încălzit. Suntem întâmpinaţi de un majordom, care îi sacoul lui Adrian. Intrăm în sala plină cu oamenii, care vorbeau peste acordurile unei viori. Adrian m-a prins de mijloc şi m-a condus spre un grup de bărbaţi însoţiţi. Doi bărbaţi blonzi, masivi la braţul unor domnişoare micuţe.

-Adrian! Îl salută cei doi bărbaţi.

-Patrick! Pierre! Le strânge mâinile în semn de salut. Caroline! Îi sărută mâna uneia dintre însoţitoare, o brunetă foarte frumoasă. Leticia! Îi sărută mâna şi celei blonde. Acestea zâmbesc frumos. Patrick poartă un costum negru şi îşi ţine braţul încolăcit în jurul lui Caroline, care poartă o rochie galbenă decoltată, iar Pierre poartă un costum crem şi o ţine de braţ pe Leticia, care poartă o rochie albastră, foarte voluptoasă. Le stă bine împreună. Se vede că se iubesc.

-Ea e partenera mea, Jolanne! Mă prezintă el. Cei doi bărbaţi îmi sărută fin mâna, iar fetele mă salută.

-Credeam că nu mai vii, nu ne aşteptam să aduci o domnişoară atât de frumoasă. A râs unul dintre bărbaţi, iar Adrian m-a tras mai tare lângă el.