Pasăre De Noapte

Capitolul XXIII

ADRIAN'S POV

Am urcat scările rapid intreptandu-ma spre cameră. Am lipsit întreaga dimineaţă şi nu stiu ce face Jolanne.

Am intrat in camera care era goală. Unde a plecat? Ce încăpăţânată e! Sigur a mers să se plimbe.

Am coborât căutându-l pe hangiu din priviri. Când l-am văzut am mers direct spre el.

-Unde este Jolanne? Am întrebat.

-În camera ei. A venit răspunsul lui liniştit.

Am rămas cu gura căscată. A fugit! Of la dracu! Nu trebuia să o las singură. La cât de vicleană o ştiu sigur s-a furişat afară.

L-am lăsat pe hangiu fără să mai spun ceva şi am pornit spre curtea din spate unde trebuiau să se afle căruţa şi celălalt cal, dacă nu l-a luat Jolanne.

Am rasuflat uşurat la vederea calului. Dacă e pe jos o voi găsi mai repede.

Am găsit o bucată din materialul său prins în poartă semn că s-a întors spre casă.

Mi-am băgat bucata de material în buzunar şi m-am intors să îmi iau calul pornind în căutarea ei. Dacă o găsesc nu o mai scap din priviri .

Am luat hamul calului nervos.

-La dracu! Am mârâit nervos pornind spre drum.

Am călărit până în satul vecin în căutarea ei, dar nici urmă de ea. Nimeni nu a văzut-o. E ca şi cum ar fi înghiţit-o pământul .

Acum eram obosit şi însetat, dar trebuia să pornesc în căutarea ei înainte să ajungă prea departe.

Poate a pornit singură la drum, dar nu ştie unde e castelul domnului Dupleix. Sau a fost luată de un neguţător. Ar putea fi jefuită și batjocorită. Ce necugetat din partea ei!

Am deschis uşa hanului nervos nevrând să mă întâlnesc cu nimeni, dar hangiul a ieşit în întâmpinarea mea.

-Au adus asta pentru dumneavoastră. M-a anunţat întinzându-mi o hârtie împachetată.

Am luat-o în mâini. Nimeni nu ştie că sunt aici, cine ar fi putut trimis-o. Am despachetat-o din ea căzând o şuviţă de păr.

M-am aplecat să o iau. O şuviţă de păr blond! Inima mi-a stat în loc. A citit cuvintele asternute pe hârtie sperând că e doar o glumă.

Drace!

Am recitit scrisoarea.

"Dacă mai vrei să o vezi vreodată, vino la râu.

Diablo"

E o încurcătură! Am gândit, dar scrisoarea era clar adresată mie. Şi acela era părul ei. Sunt sigur de asta!

Prin gând mi-au trecut tot felul de scenari. Dacă a molestat-o sau mai rău. Diablo, după cum îi spune şi numele, dar şi săteni, e un om crud fără scrupule şi m-am convins de asta văzând cadavrul mutilat al vizitiului. Biata mea Jolanne! Ar putea să o chinuiască, să o molesteze şi să o omoare. Sper din suflet să ajung la timp.

Mi-am alungat gândurile rele şi l-am întrebat pe hangiu unde e râul, iar acesta mi-a explicat amănunţit pe unde să o iau.

Am pornit spre râu cu speranţa că ea e teafără şi nevătămată. O să îl omor pe nenorocitul ăla care a răpit-o. Îl omor cu mâinile mele! Fiu de curvă! Nu au reuşit să îl omoare atâţia oameni, dar eu voi merge şi până în fundul Iadului dacă e nevoie pentru Jolanne. Va regreta că s-a născut!

Eram obosit şi nervos, până şi bietul cal părea să nu mai reziste, iar drumul părea nesfârşit, asemenea agoniei. Dar totul nu mai conta când în minte îmi apare imaginea ei. Seara în care am cunoscut-o a fost cea mai frumoasă din viaţa mea. Dacă nu era ea atunci cu zambetul ei mă afundam în băutură şi femei, dar cum puteam face asta când în minte îmi aparea faţa ei plansa de durere? Şi parcã nu puteam atinge altă femeie fără să mă gândesc la ea şi la corpul ei de zeiţa.

O dată ajuns la râu am descalecat şi am legat calul pentru a se odihni.

Am luat-o la pas fiind atent în caz că e vreo capcană. Mi-am tras pistolul care îl ţineam la spate fiind pregătit să atac.

Cu cât înaintam inima îmi bătea mai tare fiind speriat de ce puteam găsi. Mica mea Jolanne! O iubesc atât de mult! Dacă ea moare mor şi eu alături de ea.

Doamne, te rog ai grijă de ea şi pazeste-o ca nimic rău să nu i se întâmple! M-am rugat pentru prima dată după mult timp. După prima dată după mult timp am simţit o speranţă că cineva de acolo de sus o va păzi pe Jolanne a mea şi nu mi-o va lua.

Inima mi-a tresărit când în faţa mea a apărut o tânără purtând o rochie vişinie ruptă şi o capă neagră care nu îmi permitea să îi văd chipul. Stătea pe jos cu spatele la mine.

Când m-am apropiat am putut să văd  câteva bucle blonde, iar inima mi-a tresărit fiind sigur că e Jolanne.

Am prins-o în braţele mele şi am imbratisat-o strâns.

-Jolanne, nu ai idee cât te-am căutat! M-ai speriat de moarte! Am spus dându-i câteva şuviţe la o parte. Am constatat cu şoc că nu era Jolanne, ci altă tânără. Dar nu asta m-a şocat. *Biata fată plângea ,avea vânătăi pe faţă, iar gura îi era cusută cu aţă neagră. *

M-am infiorat ridicându-mă de lângă ea.

La dracu! A creat o diversiune! Cine ştie unde a dus-o pe Jolanne şi dacă mai e în viaţă. A fost mai deştept de cât mine!

Trebuie să mai caut! Trebuie să o găsesc!

Am dat să plec, dar am privit-o pe biata fiinţă de la picioarele mele.

Mi s-a făcut milă de ea la gândul că Jolanne ar fi putut fi în locul ei, iar eu aş vrea să o ajute cineva.

M-am aplecat spre ea luând-o în braţe ca pe o mireasă, dar o voce din spate m-a oprit să mai acţionez.

-Stai pe loc! Mi-a ordonat acea voce groasă. Eşti arestat pentru comiterea a mai multor crime împotriva legi,anume uciderea a peste 40 de copiii şi a altor femei şi bătrâni. Nu mişca!

N/a
Cam scurt, ştiu.
Am încercat să îl lungesc cât am putut, dar nu mai era nimic de spus aici.
V-am cam lăsat în suspans. =))Dar o să mă străduiesc să postez cât mai curând. Tot ce vă zic e că următorul capitol va fi mai lung, dar nu dau mai mult din casă.
Am strâns aproape 500 de view-uri la prolog şi sunt foarte încântată.
Aş vrea să fiţi mai activi şi să îmi spuneţi ce nu vă place, să putem comunica. Asta mă motivează să scriu.
Deci aştept părerile.