Pasăre De Noapte

Capitolul I

Franţa, 1855

Inés îmi strângea corsetul până la refuz ignorând rugăminţile de a se opri până nu mi se tăia respiraţia.

-Femei, vrei să mă omori?am răsuflat uşurată când aceasta legă într-un final corsetul.

-Frumuseţea doare, scumpa mea Jolanne!Mi-a aceasta aranjandu-mi a mia oară părul.
Ai spune că sunt gata de măritiş cu atâtea pregătiri, dar de fapt azi e "prezentarea mea în societate ". Însă nu acea prezentare de care au parte domnişoarele din famili înstărite, eu mă voi prezenta în societatea târfelor.

Târfe, curve, panarame sau orice altă denumire atribuitâ acestor femei care în ciuda spuselor persoanelor care le consideră doar nişte zdrenţe, ele au sentimente. Şi ele simt durerea, tristeţea, fericirea care în vieţile lor aproape nu există. În cei 23 de ani în care am trăit în acest bordel am văzut zeci de femei care au trecut pe aici, unele nu au rezistat mult, altele au rămas aici în cei 23 de ani la fel ca Inés. Are deja 40 de ani însă corpul ei arata încă perfect. A fost vândută ca sclavă la doar 16 ani, era frumoasă însă frumuseţea ei a dispărut pe parcurs.

Am o admiraţie deosebită pentru aceste femei, au ales să facă ceva cinstit, nu să omoare sau să fure, sau au fost obligate să facă asta.Ele sunt ca o familie pentru mine. Ştiu întreaga lor poveste, unele sunt obligate să lucreze aici fiind vândute ca sclave, altele au ales să lucreze aici în loc să trăiască pe străzi. Au fost bătute, chinuite şi cu toate astea mai au puterea de a zâmbi. Le-am auzit nopţile plângând, gemând de plăcere sau de durere.

Mie nu mi se poate întâmpla la fel! Nu pot să îmbătrânesc aici culcandu-ma cu diferiţi bărbaţi! Însă destinul meu e scris de când m-am născut. Va trebui să scap cumva, să fug undeva unde să nu mă mai găsească nimeni.

Am fost smulsă din gândurile mele de eliberare din acest infern de Madame Rose care a intrat pe uşa camerei. În seara asta purta o rochie neagra ca pentru o înmormântare. Alesese bine fiind că a nimerit la o înmormântare. Chiar înmormântarea mea!
Pe chipul lui Madame Rose se vedeau riduri adânci scăpaţi de cei 56 de ani ai ei.

-Eşti gata?mă întrebă fără expresie aşezându-se pe pat. Chiar dacă nu mă are la inimă putea măcar să îmi ureze la mulţi ani.

-Da!i-am răspuns privindu-mă în oglindă.
Rochia vişinie venea perfect pe corpul meu. Sâni mei erau zdrobiţi de corsetul mult prea strâmt, iar lanţul cu o mică cruciuliţă care îmi cădea între sâni îi evidenţia mai mult. Părul meu blond îmi era buclat lăsat pe spate, iar ochii de jad îmi erau întunecaţi.

Nu sunt obişnuită cu acest stil. Cu toate că am crescut într-un bordel, mereu m-am îmbrăcat cu rochi până în gât,iar părul îl strângeam într-un coc. Păream mai mult de la o mănăstire, dar făceam asta ca nu cumva vreunul dintre acei libidinosi de afară să pună ochi pe mine, însă acum nu mai am scăpare.

Am fost protejată în aceşti 23 de ani de jurământul făcut de Madame Rose mamei. Ea i-a jurat pe patul de moarte când eu aveam doar 6 ani că mă va creşte aici nelăsând nici un bărbat să mă atingă până la această vârstă.

Madame Rose este proprietara casei de plăceri. E o femeie rece şi crudă şi în ciuda acestor defecte ale ei şi-a ţinut promisiunea faţă de ea. A făcut orice doar pentru că mama alesese să lucreze aici şi era cea mai buna pe atunci, toţi îi spuneau "Pasărea de Noapte " şi doar cei mai înstăriţi bărbaţi o atingeau.

Mi se face scârbă când mă gândesc cu câţi bărbaţi s-a culcat, din această cauză nu ştie nici cine e tatăl meu.

Acum, eu îi voi călca pe urme. Eu voi deveni "Pasărea de noapte". Sau mai bine spus voi fi nevoită.

- Jolanne,mama ta ţi-a lăsat asta.Mi-a întins o foaie de hârtie îndoită în două şi s-a apropie de uşa cu Inés în urma ei. Citeşte-o şi apoi coboară!Mi-a spus apoi a ieşit lăsându-mă singură.

Am deschis foaia din mâna mea şi am început să citesc cu reţinere.
"Dragă Jolanne,
Dacă citeşti asta înseamnă că eu am încetat din viaţă, iar tu ai acum 23 de ani .
Madame Rose a avut grijă să rămâi fecioară până acum, iar azi te va introduce în bordel.
Fii deşteaptă, fata mea, alegeţi bine clienţi. Seduce-i pe cei mai tineri şi frumoşi! Nu te ataşa de nimeni! Ţine minte! Ei sunt aici doar ca să îşi satisfacă nevoile trupeşti, nu să te scoată pe tine de aici.
Tu nu ştii întreaga mea poveste, singura care o ştie e Madame Rose şi ti-o va spune la momentul potrivit.
Ai grijă de tine! Mie nu îmi pare rău de faptele mele,nici ţie să nu îţi pară.
Tu vei fii noua "Pasăre de Noapte"!
Dacă vreodată reuşeşti să scapi de acolo, vreau să ştii că afară e o adevărată luptă unde îi poţi face pe toţi să te iubească sau să le fie frică de tine şi asta e cel mai bine.
Şi nu uita acest nume, Joseph Dupleix.
Cu toată iubirea,
Pasărea de Noapte. "

Am zâmbit amar la apelativul folosit de ea, Pasărea de noapte. Am lăsat o lacrimă să îmi cadă pe obraz, dar am şters-o rapid.

Cine o fi Joseph Dupleix? Care e povestea ei? Acum sunt mai convinsă ca niciodată că voi scăpa de aici.

Am strâns foaia la piept şi apoi am aşezat-o pe măsuţă.

Am ieşit pe uşă coborând scările şi ajungând în salon plin de bărbaţi. La vederea mea Madame Rose a luat un pahar atrăgând atenţia tuturor.

-Dragi clienţi, după 23 de ani Pasărea de Noapte s-a întors!a spus îndreptându-se spre mine. Jolanne Dupleix, fiica Ameliei.

Madame Rose s-a apropiat de mine şi mi-a prins o mână.

Am tresarit la auzul numelui de familie, era aceelaşi ca al persoanei menţionate de mama. Până acum nu am ştiut de numele meu complet, dar nici nu am fost indeajuns de curioasă să întreb. Joseph Dupleix o fi bunicul? Sau o altă rudă de a mamei?

Madame Rose m-a dus lângă un bătrân imbracat într-un costum de culoare închisă.

-Madame Rose, dar ce frumuseţe de fată aţi adus!m-a analizat bărbatul din cap până în picioare stârnindu-mi scârbă. Faţa îi era ridată şi avea o barbă albă asemenea puținului păr pe care îl avea.

-Şi este fecioară încă.I-a spus Madame Rose.

-Şi cât îţi voi plăti pentru ea?
Mă simţeam ca o vită gata să fie vândută la piaţă. Îmi clocotea sângele în vene. Nu pot să mă culc cu bosorogul ăsta! Nu pot!

-O să vă dau dublu!s-a auzit o voce în spate atrăgând atenţia tuturor.

Şi în sfârşit am terminat! Ce părere aveţi? Dedicaţi?