Pasăre De Noapte

Capitolul XXXIX

-Veniţi pe aici! Le conduc pe Inés şi fete înăuntrul castelului ,ce de azi îmi aparţine. Acum îmi dau seama doar că sunt bogată. Voi moşteni averea tatălui meu şi voi ocupa un loc înalt în societate. Îmi vine să râd când mă gândesc că în urmă cu două săptămâni lucram intr-un bordel. Totul s-a schinbat atât de repede. Îmi va fi greu să mă obişnuiesc cu viaţa într-un castel înconjurată de tot ce am nevoie, dar alături imi va fi familia.

Imediat după plecarea avocatului alături de Rose, care va rămâne închisă, am plecat să le aduc pe Inés şi pe fete la castel pentru a locui cu mine, doar ele sunt unica mea familie şi am nevoie să fie lângă mine în momentele acestea.

Inés a fost foarte şocată la început, dar s-a bucurat pentru mine. A fost speriată de ideea de a trăi într-un palat, dar am liniştit-o chiar dacă şi eu eram speriată. Laura a fost foarte bucuroasă să scape din acel cartier "mizerabil",cum a spus ea. Ecaterina nu şi-a putut stăpâni lacrimile de fericire că va putea locui alături de fiul ei într-un loc ca acesta. I-am promis că fiul ei va veni pe lume în cele mai bune condiţii şi va fi educat cum se cuvine.

-Doamne! Ce întunecat e totul! A spus Laura plimbându-şi ochii prin încăpere.

Are dreptate. Cu siguranţă voi redecora totul.

-Lucrecia! O strig eu pe bătrânica, care acum lucrează pentru mine. Va trebui să angajez încă două femei mai tinere, ea nu se poate descurca de una singură cu tot. Deja e şi bătrână, are nevoie de mai multă odihnă.

-Da,stapana, cu ce vă pot ajuta? Mi se adresează ea cu respect.

Acum câteva zile, îmi spunea "fata mea",iar acum mă numeşte în acest fel. Banii chiar pot schimba multe. Mă simt prost, ea e şi mai în vârstă.

-Pentru început, nu mai îmi spune aşa, Lucrecia, da? Poţi să îmi spui Jolanne. Îi explic eu.

-Dar sunteţi...

-Aceeaşi fată de zilele trecute. Mă voi supăra dacă îmi spui aşa, da? O întreb, iar ea aprobă. Ne poţi arăta dormitoarele? I-am cerut ei şi a aprobat. Inés şi-a dorit dormitorul de jos, pentru că ameţea când urca scările.

Dormitorul e mic, dar a spus că nu îşi doreşte mai mult.

Am lăsat-o în dormitorul de jos şi noi am urcat. Holul era la fel de neprimitor cum mi-l aminteam. Trebuie să schimbăm culoarea pereților neapărat. Şi tablourile acelea sfâşiate. O voi întreba pe Lucrecia ce e cu ele.

Laura şi-a ales primul dormitor. A fost fericită că nu era spre răsărit. Aşa soarele nu o va trezi.

Ecaterina si-a ales dormitorul de lângă.

Lucrecia mi-a arătat doua dormitoare care se legau printr-o ușă.

-Cel din dreapta e al lui Adrian. A spus ea şi m-am strâmbat. Nici gând să îl aleg eu pe acesta, altfel mă va vizita după pofta inimii.

-Mai e un dormitor în cealaltă aripă, nu? Am întrebat ştiind că am trecut pe lângă el.

-Da, a fost al stăpânului. Îmi răspunde ea.

A fost al tatei? Mi-ar plăcea să îi păstrez dormitorul așa cum era.

-Uşa de legătură se vede? Vreau să spun, e ascunsă? O întreb eu.

Dacă e ascunsă,nu va ştii de ea şi nu va fi nicio problemă.

-Da, e în spatele dulapului. Mi-a spus şi am putut rãsufla uşuratâ.

-Perfect. Atunci o voi ocupa eu pe aceasta. Am spus.

-Domnul Adrian vă aşteaptă în birou. Mergeţi, vă aranjez eu lucrurile. M-a îndemnat ea. I-am mulţumit.

Am luat-o pe scări. Ce o vrea Adrian? Probabil vrea să vorbim despre treburile administrative.

Am bătut la uşa biroului, iar el m-a invitat să intru.

Am intrat, iar el era aşezat pe scaunul biroului. M-am apropiat şi am luat loc pe unul din fotolii.

-Vreau să discutăm despre educaţia ta. A început. Madame Beaux se va ocupa să ştii tot ce trebuie pentru a intra în înalta societate. Cum să vorbeşti, cum să te îmbraci, cum să te comporţi, cum să stai, cum să dansezi...

-Bine, bine. Am înţeles. L-am întrerupt find copleşită de atâtea lucruri. Deci eu nu ştiu să mă comport? Asta vrea să spună. De parcă ei sunt mai buni. Dacă nu sunt destul de bună pentru ei, atunci să nu mă primească în lumea lor.

-Te va învăţa şi să vorbeşti corect. Te va învăţa o altă limbă, geografie, istorie. Unele chestii de bază.

Ştiu şi eu istorie şi geografie. Nu e ca şi cum am trăit într-o grotă. Am stat pe lângă părintele de la biserica, iar el m-a învăţat multe lucruri despre regi ţări noastre, despre războaie, despre ape, munţi, despre lumea aceasta. Şi i se pare că nu vorbesc corect? Ei, na.

-Va veni o croitoreasă să îţi ia măsuri pentru rochii.

-Ce rochii?

-Doar nu credeai că te ve îmbrăca aşa în societate? M-a întrebat cu o sprânceană ridicată, iar eu am tăcut. Are dreptate, ei poartă rochii pompoase, nu simple ca ale mele. Aşa spuneam şi eu. A spus mândru.

-Poate să le ia măsuri şi fetelor? Am întrebat. Cum ele sunt familia mea, trebuie să se îmbrace şi ele cum se cuvine.

-Cum doreşti.

-Putem chema un pictor care să se ocupe de refacerea tablourilor de sus? Am întrebat amintindu-mi de tablourile sfâşiate. Aş vrea să le refac dacă voi locui aici şi desigur, să schimb puţin decorul.

-Sigur, voi vorbi cu o cunoştinţă care se ocupă cu asta. Altceva?

-Păi cred că ar trebui să schimbăm culoare pereţilor. Totul e atât de...fără viaţă. Şi perdelele poate. De asemenea, am putea da o altă culoare lemnului din care e făcută mobila. Dacă va locui un copil aici, totul va, trebui să fie viu.

-Copil?! A întrebat el foarte şocat.

-Da, un copil. Copilul prietenei mele. Am adăugat.

-Înţeleg. Mã voi ocupa şi de asta. Poate vom putea lua un pian ca să înveţe să cânte la el. Vom cumpăra şi un pătuţ. Şi jucari. Cred că un căluţ de jucărie ar fi potrivit.

Părea foarte entuziasmat. Oare cum ar fi fost dacă ar fi făcut planuri pentru naşterea copilului nostru?

Gândesc numai prostii. Trebuie să îmi intre în cap că totul s-a terminat.

-Da, ar fi perfect. Şi un grădinar. Să chemăm un grădinar să aranjeze grădina. Şi aş vrea să ia piatra acea de mormânt. Am mai spus.

Deja mă simt stăpâna pe toate astea. Vreau ca totul să fie mai viu,mai frumos. Să ne simţim ca acasă.

-Cu siguranţă, mă voi ocupa. Alte dorinţe? M-a întrebat, dar am dat negativ din cap. Atunci, rămâne să ne vedem într-o săptămână. Până atunci voi rezolva toate astea şi mă voi muta. Cu permisiunea ta, mă retrag. Am încuviinţat, iar el s-a ridicat şi a ieşit. Abia acum mă pot relaxa cu totul în fotoliu. 6 luni. 6 luni, iar apoi totul are să se aranjeze. Da, totul va fi bine. Doar să am răbdare. Am răsuflat calm şi m-am ridicat. Trebuie să beau un ceai. Într-o săptămână totul are să o ia razna. Redecorarea, doamna Beaux, mutarea lui Adrian.

Sper să trecem cu bine peste toate.

N/a
Îmi pare rău că postez atât de rar, dar nu am cum altcumva. Nu vreau sã îmi neglijez şcoala.
Mai am un capitol de scris la o altă carte, iar apoi termin cu ea.
După aceea, mă voi dedica finalului acestei cărţi, iar în acelaşi timp,voi mai scrie şi la Dincolo de Bariere.
Sper să rămâneţi până la final şi să mă intelegeti.