Pasăre De Noapte

Capitolul XVII

ATENŢIE! VREAU SĂ CITIŢI NEAPĂRAT ÎNTREBAREA DE LA FINAL ŞI SĂ ÎMI RASPUNDETI. MULTUMESC!
-Atunci mă voi întoarce acasă şi voi reveni mâine la răsărit.

-Plouă,nu vei ajunge până acasă pe ploaia aceasta. mi-a răspuns Lucrecia.

-Atunci voi dormi aici. Am spus fără altă cale de scăpare.

-Atunci voi dormi eu aici. A spus ea ştiind prea bine că m-a încolţit.

-Lucrecia,nu poţi dormi aici. Voi dormi eu aici. A spus Adrian încercând să rezolve problema.

Eram foarte nervoasă. Voiam doar să dorm. Capul îmi trosnea de durere.

Nu puteam să o las pe Lucrecia să se imbolnaveasca aici. Nici nu puteam să dorm alături de Adrian.

Am scrâşnit din dinţi şi am spus :

-Poţi să dormi în cameră.

-Nu pot să te las în frig. A spus el repede.

Am văzut în ochii lui ceva ce nu puteam explica. Era îngrijorarea, poate.

Sau poate mi se părea.

-Nu înţelegi. Voi dormi şi eu. Am strâns din dinţi.

-Foarte bine. A spus Lucrecia fericită. Vino să îţi arăt camera

I-am mulţumit lui Dumnezeu că nu a mai lungit conflictul şi am urmat-o pe Lucrecia pe hol.

Am urcat scările ajungând pe un alt hol plin cu portrete.

Am privit toate portretele. Marchizi, marchize, conţi, contese, baroni sau mai ştiu eu ce ranguri aveau aceşti oameni, erau pictaţi şi înşiraţi de-alungul holului.

Atenţia mi-a fost atrasă de un tablou.

M-am oprit în dreptul lui pentru a-l privi mai atent.

Un bărbat impunător îmi era cunoscut. Pãrul blond, ochii verzi îmi erau foarte cunoscuţi. Îl văzusem, dar unde?

Rama din lemn negru îmbraca pânza.

Era chipeş, impunător, puternic. Probabil că el e domnul Dupleix deoarece tabloul lui e mai mare decât celalalte.

Lângă el erau alte două tablouri cu pânza sfâşiată.

M-am apropiat de primul şi cu degetele tremurande am luat panza care stătea atârnată şi am ridicat-o, încercând astfel să refac tabloul.

În tablou era portretul unei femei. Chipul îi era sfâşiat. Purta o rochie roşie, frumoasă. Avea părul până peste brâu.

Mi-am plimbat degetele peste ramă pana lângă celălalt tablou. Am luat cealaltă bucată de pânză ruptă încercând asemenea să îl refac. O femeie şi un bărbat cu chipurile la fel de sfâşiate. Părul ei bălai îi ajungea până la brâu unde braţul lui se odihnea.

-Jolanne! S-a răstit Lucrecia la mine făcându-ma sa îmi amintesc că rămăsesem singură pe hol. Stăpânului nu îi place să i se umble prin lucruri. Urmeaza-ma! A spus ea şi m-am miscat alene in urma ei.

Stăpânului ăsta nu îi plac multe! Pare o persoană tirana. Lumini nu ii plac, totul e întunecat în casă, îi plac culorile inchise, are un palat departe de sat pe o colină şi acum tablourile acestea sfâşiate.

Am intrat intr-o cameră în care trona un pat cu baldachin cu aşternuturi albe, un dulap înalt şi un şemineu în care ardea focul. Lângă pat erau două noptiere, iar în dreapta gramului era o masă cu o vază gălbuie cu flori albe care dadeau viaţă camerei cu pereţi maronii.

Am păşit înainte trecând pe lângă Lucrecia şi am tras draperia neagră a camerei.

Afară totul era întunecat doar luna strălucea. Ploaia bătea în geam. Pădurea în negura nopţii părea atât de înfricoşătoare!

-Îţi place? M-a întrebat Lucrecia.

-Da.Am murmurat întorcându-mă spre ea.

Aceasta a mers spre dulap de unde a scos un material alb.

-Poţi să porţi asta. A spus ea şi eu am încuviinţat. Te las să te odihneşti acum. A continuat ea mergând cu paşi mici spre uşa.

Am rasuflat uşurată când a părăsit camera.

N/A
Am ajuns pe locul 3 ,iar acum suntem pe 4 în Istorice. Nici nu ştiţi cât de recunoscatoare vă sunt că citiţi şi apreciaţi cartea. Vreau să spun că sunt atâtea cărţi minunate şi cartea mea a ajuns atât de sus. Mă bucur enorm şi de aceea m-am chinuit să postez cât mai repede, chiar dacă mâine dau teza la mate.
Aş vrea să vă întreb ceva:Doriţi să postez capitole mai lungi şi mai rar sau capitole mai scurte(ca acesta)  şi mai des adică la 2-3 zile?