Capitolul XVIII

1.7K 166 9
                                    

Mi-am privit rochia alba care îmi acoperea intregul trup. Ajungea până în pământ. Era largă și îmi cădea de pe umeri care rămâneau îmbrăcaţi doar de pletele-mi balaie. Prin material mi se vedea piele puţin.

M-am târât alene până lângă geam.

Am privit picăturile de apa cum se izbeau de pământ. Vântul aducea unele picături în geam creând un cântec armonios.

ADRIAN POV

Am deschis uşa camerei păşind înăuntru. M-am oprit în prag privind-o lângă geam.

Pletele-i bălaie i se revărsau peste spate, iar trupu-i era acoperit de un material alb. Era frumoasă! Mereu era frumoasă!

Privea ploaia fredonând un cântec.

-Apa ploii iubirea mea ţi-o va aduce,
Şi în briză vocea mi-o vei simţi,
Iar la finalul luptei voi fi
Soţia sau văduva ta pentru că te voi aştepta.

Vocea eu cristalină era în armonie cu picăturile de ploaie care loveau geamul. Doar auzind vocea ei mă încălzea.

Voiam să pot să merg la ea, să o îmbrăţişez, să-i sărut buzele trandafiri, dar nu puteam. Nu mai era a mea. O pierdusem mereu! Şi era doar vina mea.

JOLANNE POV
Am încetat să mai cânt melodia mamei care se potrivea cu dansul ploi.

M-am intors pe călcâie şi am rămas în loc. Adrian mã privea din uşă. Îi vedeam slab chipul luminat doar de lumina slaba a şemineului. Am înghiţit în sec şi am continuat să îl privesc. Acum purta alte haine de culoare neagra.

-E foarte frumos cântecul! A rupt el tăcerea. Şi tu cânţi divin.

După ce îmi spusese că sunt o curvă şi m-a gonit ,nu pot să îi accept orice compliment.

-Nu trebuie să faci asta! Suntem doar noi. Nu te mai preface! Poţi să îmi spui iar că sunt o curvă! Am spus calm după care am păşit spre pat şi m-am aşezat cu spatele la el.

-Nu fă asta, Jolanne! A spus el parca implorand.

-Să nu fac ce? M-am intors către el care stătea încă în acelaşi loc.

-Ascultă-mă te rog!

I-am ignorat rugile şi m-am întins pe saltea cu spatele la el.

Am auzit paşi, iar apoi am simţit cum patul s-a lasat. O mana prea bine cunoscută mie mi s-a aşezat pe brâu.

-Te rog! Mi-a şoptit la ureche şi îi puteam simti buzele pe urechea mea dandu-mi fiori pe şira spinării. O lacrimă mi-a alunecat pe obraz ,iar un suspin mi-a scăpat.

-Nu mă mai răni, te rog! L-am implorat şi eu.

Mâna lui s-a retras imediat şi am simţit cum o pătură mi-a învelit trupul. Am închis ochii bucurandu-ma de căldură.

Am adormit cu această nelinişte care îmi domnea in corp şi alte lacrimi în ochii.

***
Alte şoapte au ajuns la urechile mele. Am refuzat să îmi deschid ochii. Nu voiam să o văd, nu voiam, nu puteam.

A ţipat din nou cerând ajutor. Am fost smucita şi mi-am deschis ochii văzând flăcări care îmi ardeau trupul şi chipul femeii pe jumătatea ars.

-E vina ta! A tipat la mine făcând alte lacrimi sa alunece peste flacari care îmi dominau trupul.

ADRIAN'S POV
Am fost trezit de ţipătul ascutit al ei.

-Jolanne? Ce se întâmplă? Am intrebat, dar ca răspuns am primit alte suspine ale ei.

Plânge! De ce? Dacă e vina mea, nu voiam să îi fac rău. Cum aş putea să îi fac rău când fiecare lacrimă a ei îmi sfâsie sufletul?

M-am apropiat de ea şi am tras-o spre mine punându-mi mâna peste mijlocul ei. Se zbătea şi tremura. Am lipit-o de pieptul meu.

-Shh, eşti în siguranţă! Am încercat să o liniştesc. Nu plânge, te rog! Am auzit-o cum a scâncit şi mi-a strâns braţele mai tare în jurul eu. Sunt aici, nu se va întâmpla nimic rău! Nu mi- răspuns ,doar s-a cuibărit mai tare în bratele mele eu strângându-i trupusorul firav.

Voiam să o protejez mereu. Să stea în braţele mele. Să o liniştesc. Dar toate astea sunt din vina mea. O rãnesc. Indiferent de ce fac o rãnesc. Nu pot să fac asta. Ea merită să fie fericită şi eu nu pot face asta pentru ea.

Sper doar ca acest coşmar să nu fie din cauza mea. Şi orice ar fi o voi ajuta să se liniştească. După ce o voi duce la Joseph, o voi părăsi pentru totdeauna . Vreau doar ca ea să fie fericita
N/a
Vaii ce imi place capitolul acesta!
Acest capitol îi este dedicat lui @DumutaMiruna,îţi mulţumesc mult de tot pentru acel comentariu minunat 😊😘
Am ajuns 9 in Istorice. Vă mulţumesc mult că citiţi şi apreciati, aştept şi păreri despre capitol.

Pasăre De NoapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum