Miraculous: Tu și eu

Cap. 5

   Marinette povestitor

   Când ajung în vârful Turnului Eiffel, motănelul mă aştepta deja gata costumat cu o mască neagră şi îmbracat într-un costum negru. Avea chiar şi urechile din costumul lui adevarat de pisică.

Motan Noir:- Bună seara, Bugabu! Văd că ai ajuns şi tu. ( hehehe, am facut să rimeze 😅 )

Buburuza:- Aşa e, Motan Noir, bună seara! Acum, dacă nu te superi şi promiți să nu îmi dai masca jos, mă voi detransforma din Buburuza.

Motan Noir:- Eu? Nu aş vrea niciodată să îti dau masca jos fără să vrei! apoi îmi face cu ochiul, zâmbind şiret.

Buburuza:- Întoarce-te cu spatele!

Motan Noir:- Bine, uimeşte-mă! Iar el se întoarce cu spatele în timp ce eu mă detransform. Tikky se strecoară repede în gentuța mea alături de biscuiții ei preferați, iar eu mă întorc spre pisoiaşul care este tare nerăbdător să mă vadă. Când dă cu ochii de mine, glasul îi piere şi se repede să mă atingă, dar eu mă îndepărtez pentru a nu lua totul pe repede înainte.

Motan Noir:- Eşti superbă! Am rămas fără cuvinte! spune fiind gata să saliveze.

Buburuza:- Mulțumesc, şi tu eşti divin! spun eu chicotind.

   Divin de neastâmpărat.

Motan Noir:- Acum, să îți arăt surpriza pe care ți-am pregătit-o!

Buburuza:- Impresionează-mă!

   Pisoiasul mă ia de mână, sărutându-mi-o, apoi, ca un adevărat cavaler în armură, mă conduce la o masă aranjată în stil romantic doar pentru noi. Erau aşezate lumânări parfumate alături de tacâmuri, farfurii din porțelan şi o vază cu trandafiri roşii. Peisajul mirific mă face să fiu visătoare. Chiar aşa îmi imaginam că va fi prima mea întălnire şi diferă doar persoana cu care mă întâlnesc. Suntem serviți cu spaghete şi puțină şampanie, chiar puțină de tot, atât  doar să ne ajute să ne mai destindem, iar în timp ce mâncăm, glumim şi vorbim depre noi.

Motan Noir:- Câți ani ai?

Buburuza:- Nu pot să îți dau atâtea detalii, ar fi prea mult...

Motan Noir- Te rog, domnița mea... şi eu voi face asta.

Buburuza:- Sunt tânără.

Motan Noir:- Cam cât de tânără? Sper că nu ies cu o vre-o fată de zece ani! Nu că aş avea vre-o problemă, dacă ai arâta aşa la zece ani sigur aş ieşi cu tine.

Buburuza:- Sunt o fată care locuieşte în Paris, sunt la liceu, am între paisprezece şi optsprezece ani şi nu sunt atât de curajoasă sub mască.

Motan Noir:- Ce coincinență! La fel şi eu! Şi eu sunt la liceu, locuiec în acest oraş, am şaisprezece ani, dar sunt curajos şi sub mască.

Buburuza:- Am spus că am între paisprezece şi optsprezece ani! Asta nu înseamnă că am şi eu şaisprezece ani.

Motan Noir:- Şi nu vrei să îmi spui exact câți ani ai?

Buburuza:- Ți-am dat deja prea multe detalii! Oricum, ce importanță are?

Motan Noir:- Şi vezi câte lucruri avem deja în comun?

Buburuza:- Nu, crede-mă, nu prea avem nimic în comun, înafară de faptul că suntem la liceu şi salvăm Parisul de raufăcători, locuind în acelaşi loc.

   Motănelul mă priveşte serios, oprindu-se cu furculița înfăşurată în paste şi împungând o chiftea.

Motan Noir:- Tu nu îți dai seama, nu mă iei în serios, dar eu simt o mare atracție față de tine. Tu ce spui? Ce simți pentru mine?