Peste câteva zile, în Ajunul Anului Nou
Adrien povestitor
Mă aflu în aeroport alături de tatăl meu. După un zbor obositor, am ajuns în Paris, oraşul căruia îi pot spune acasă. Nathalie şi Gorilla ne întâmpină, ajutându-ne să transportăm bagajele la maşină. A fost o vacanță minunată, însă îmi este foarte dor de prietenii mei. Am luat o pauză de care chiar aveam mare nevoie şi pentru asta trebuie să-i mulțumesc tatălui meu, însă mi-a lipsit tot ceea ce înseamnă prieteni, tot ceea ce îmi este familiar. Abia aştept să îmi revăd prietenii. Sper că şi ei vor fi bucuroşi să mă revadă.
Ajungem din nou pe proprietatea Agreste şi luăm liniştiți masa unde discutăm mai multe ca de obiecei:
Gabriel:- Nathalie, mă bucur că iei masa cu noi!
Nathalie:- Plăcerea e de partea mea, domnule! Cum v-ați petrecut vacanța alături de Adrien?
Discutăm în pare parte despre vacanță, apoi Nathalie şi tatăl meu încep să facă planuri pentru noile modele de costume pentru anul viitor. În mijlocul discuției, când mă simțeam ignorat şi luam liniştit masa, atent la replicile celor doi adulți, tatăl meu mă surprinde cu o replică pe care nu mă aşteptam să o aud prea curând:
Gabriel:- Haide, fiule! După masă, ne pregătim de Anul Nou. Mai sunt câteva ore şi trecem în noul an! o spune cu oarecare entuziasm.
Îl aprob uimit şi continui să mănânc în linişte, iar cei doi îşi reiau discuțiile. De-odată, mă simt destul de încrezător ca să îi pot adresa tatălui meu o întrebare pe care aş fi vrut să i-o adresez de mult timp:
Adrien:- Tată... ştii... în fiecare an se organizează un spectacol cu articicii la Turnul Eiffel între trecerea anilor. Îți aminteşti că mergeam întotdeauna cu mama atunci când eram mic? Aş vrea dacă se poate să mă duc şi eu diseară, nu am mai fost de câțiva ani...
Gabriel:- Nu ştiu... mă priveşte gânditor, lăsând în aer discuția cu Nathalie. Vor veni mai multe cunoştințe şi colegi de muncă la cina festivă de Anul Nou organizată de noi şi aş vrea să fii lăngă mine în noaptea dintre ani. Nu s-ar cuveni să lipseşti de la cină.
Adrien:- Tată, acesta e zingurul lucru pe care mi-l doresc în acest an. Aşa voi păstra vie amintirea mamei.
Gabriel:- Nu ştiu dacă este o idee bună, fiule...
Nathalie îl priveşte blând pe tatăl meu, apoi îşi aşază mâna pe brațul lui, încuviințând că ar trebui să îmi respecte dorința. Într-un final, tata răsuflă învins şi îmi spune:
Gabriel:- Bine, poți să de duci dacă asta îți doreşti. Dar ai mare grijă, fiule. Nu aş putea suporta dacă ți s-ar întâmpla ceva...
Adrien:- Oh, mulțumesc, tată! spun şi mă ridic de la masa mai bucuros ca niciodată. Aş putea să mă duc cu prietenii mei? Aşa voi fi mai în siguranță.
Gabriel:- Desigur. Acum, fiule, lasă-ne să ne ocupăm de cina festivă.
Mă retrag fericit în camera mea, aproape țopăind pe scări. Tatăl meu nu a fost de multă vreme atât de înțelegător. Vacanța chiar i-a priit de minune! Aproape că începe să semene cu tatăl meu de mai demult...
Fără a mai putea aştepta, formez numărul lui Nino pentru a-l anunța de planurile pe care tocmai le-am făcut. După câteva secunde, îmi răspunde ca de obiecei, energic şi plin de voie bună.
Convorbire telefonică.
Adrien:- Bună, Nino!
Nino:- Bună! Frate, ce faci?
CITEȘTI
Miraculous: Tu și eu
Teen Fiction~Magia e în fiecare dintre noi. Tebuie doar să ştim cum să o căutăm şi ea îşi va face apariția în cel mai neaşteptat moment.~ Cunoscuții eroi ai Parisului par la prima vedere doi adolescenți normali, dar în realitate ei sunt puşi în încurcătură d...
